Contextul și experiența oncologiei integrative

 Dr. Natalia Eres, cercetător în cadrul Institutului Khuab din Spania ne explică în acest articol care sunt schemele mentale despre această boală gravă – cancerul – și care este viziunea oncologiei integrative referitoare la aceasta.

 Dr. Eres este medic oncolog și expert în medicina integrativă a cancerului dintr-un institut pionier în Spania în acest domeniu, Institutul Khuab. Conform doctorului Eres, calea către vindecarea cancerului trece în mod necesar prin integrarea cunoștințelor, a metodelor și strategiilor din diferite terapii, atât convenționale, cât și complementare.

 Datele oficiale indică faptul că mai mult de 50 % dintre persoanele diagnosticate cu cancer combină tratamentul oncologic convențional cu un tip de medicină complementară sau alternativă. În statele din Uniunea Europeană, această integrare este importantă deoarece de câțiva ani există un centru de referință națională recunoscut în mod oficial care este responsabil de promovarea cercetărilor științifice referitoare la terapiile și produsele de medicină complementară.

 Oncologia integrativă a definit acest institut al Uniunii Europene ca fiind autoritatea care combină metodele cele mai eficiente ale medicinii complementare cu cea mai mare rigoare științifică cu oncologia convențională, însă considerând-o pe aceasta din urmă ca fiind parte esențială a tratamentului. Tocmai de aceea, cele două terapii se plasează la nivele diferite de importanță. La ora actuală, medicina convențională este cea care predomină asupra celeilalte și este o oncologie deschisă la noi perspective, însă, în același timp, practică o medicină foarte riguroasă bazată pe criterii științifice.

2. Care sunt obiectivele oncologiei integrative?

 Oncologia integrativă combină procedee și metode din medicina complementară, care sunt eficiente și dovedite științific, cu procedeele oncologiei convenționale.

 Unul dintre scopurile majore ale oncologiei integrative este susținerea stării de sănătate, înțelegând prin aceasta nu doar eliminarea bolii, ci și următoarele obiective:

 - Reducerea efectelor secundare

 - Ameliorarea simptomelor cauzate de cancer

 - Potențarea sănătății emoționale

 - Îmbunătățirea calității vieții

 Terapiile complementare care se folosesc în general în centrele de oncologie integrativă sunt de tipul:

 - Corp-minte: tehnici de meditație, yoga, tai-chi

 - Masaj

 - Nutriție

 - Acupunctură

 Incorporarea unei terapii complementare depinde de nivelul evidențelor științifice, de cererea pacienților, de experiențele clinice, de terapeuții disponibili, de facilitatea cu care este integrată în politica spitalelor, etc.

Despre criteriile oncologice

 În cadrul Institutului Khuab, scopul este de a face un pas înainte și de a evolua de la oncologia integrativă la o singură oncologie care să fie mai puțin invazivă și mai eficientă. Institutul Khuab − creat de Dr. Vidal-Jove și Dr. Eres− are o experiență consolidată cu mai mult de 10 ani de funcționare și coordonează diagnosticele, terapiile și supravegherea a mai mult de 400 pacienți pe lună. Acest model al unei singure oncologii a fost elaborat timp de mai bine de doi ani. Maxima prioritate a acestui institut de oncologie integrativă este potențarea vindecării acestei boli.

 Pentru a ajunge la acest model al unei singure oncologii, Dr. Eres subliniază că este necesară cunoașterea și înțelegerea următoarelor aspecte:

 1. Natura cancerului, care poate să fie foarte variată: inflamatorie, celulară, imunitară, metabolică, de țesut conjunctiv, cuantică, mitocondrială, etc.

 2. Mecanismele de acțiune ale ambelor acțiuni terapeutice în același timp, sinergiile pozitive. Un exemplu în acest sens este îmbunătățirea stării pacienților oncologici prin intermediul injecțiilor cu doze crescute de vitamina C și combinația dintre vitamina D cu biomodulatorii orali (conform ultimelor studii despre cancerul de plămâni). Sau intervențiile nutriționale precum postul înainte de chimioterapie sau urmarea unor diete cetogenice pentru a ajuta la controlul creșterii tumorii.

 3. Minimizarea riscurilor de interacțiune dintre unele și altele, precum competența dintre medicamentele din noua generație și alte substanțe. De exemplu, metformina (ca inhibitoare a unei gene, PI3K) poate bloca inhibitorii farmacologici sau polifenolul denumit EGCG din ceaiul verde, care poate bloca substanțele precum bortezomibul, deoarece se unesc cu același receptor sau căile de eliminare în ficat (faza I – citocrom P450 și faza II – căi conjugate) și care sunt împărțite între substanțele naturale și cele de sinteză. Tocmai de aceea, este necesar să se cunoască aceste posibile interacțiuni atunci când se integrează diverse terapii anti-cancer.

 4. Interpretarea evoluției pacientului, fiind vorba de o abordare terapeutică nouă în cazul în care există o deteriorare gravă a metabolismului sau o leziune în sistemul imunitar atât de gravă încât determină o progresie mai rapidă a bolii și o decompensare biologică.

 5. Echilibrul dintre stoparea bolii și deteriorarea stării pacientului. În cazul bolii oncologice specialiștii vorbesc despre două tipuri de deteriorare, respectiv cea care este asociată cu cancerul în sine și cea provocată de tratament. Îmbunătățirea acestor două variabile are ca efect atât îmbunătățirea calității vieții, cât și creșterea ratei de supraviețuire a pacienților oncologici.

 6. Evitarea pe cât posibil a malnutriției extreme (cachexia), produsă atât de tratamente, cât și de boala în sine. Acest aspect poate fi compensat cu o suplimentare nutrițională adecvată, ca de exemplu cu omega-3, aminoacizi și anumiți hormoni naturali.

De la chimioterapie la terapia biologică

 Unele studii medicale au demonstrat faptul că chimioterapia contribuie doar în proporție de 2% la rata supraviețuire pe termen lung.

 Dr. Eres ne reamintește să reflectăm asupra presupuselor beneficii ale chimioterapiei, deoarece unele studii medicale par să indice faptul că chimioterapia, în unele cazuri, contribuie foarte puțin la beneficiile globale pe termen lung. Adică, este necesar să se individualizeze indicațiile, deoarece fiecare caz este diferit. Dr. Eres menționează un studiu efectuat recent și care a arătat că chimioterapia a contribuit cu doar 2 % la supraviețuirea pe termen lung a unor pacienți cu cancer din Uniunea Europeană și din Australia.

 Totodată, există unele medicamente care acționează în mod diferit și inhibă enzimele responsabile de creșterea celulelor tumorale sau a altora care acționează ca și anticorpi care blochează activitatea tumorală.

 Dr. Eres amintește de asemenea faptul că există și chimioterapia metronomică, în care se utilizează doze reduse, dar frecvente în mod continuu, spre deosebire de chimioterapia de tip standard, care se realizează cu doze ridicate. Prima variantă reduce costurile, numărul de vizite la spital și efectele adverse și acționează asupra țesutului care înconjoară tumora și contribuie la încetinirea sau stoparea cancerului. A doua variantă este foarte invazivă și are, așa cum se știe, numeroase efecte adverse neplăcute.

Stresul și cancerul

 Dr. Eres afirmă că poate exista o relație între stresul emoțional, cel postraumatic și apariția cancerului. Se pare că − așa cum au indicat unele studii serioase− după un episod de stres major se alterează biologia celulară.

 De exemplu, în cazul cancerului de sân, s-a descoperit că unele experiențe traumatice și foarte dureroase din punct de vedere emoțional precum un divorț, decesul unei rude, a soțului sau a unui prieten apropiat cresc riscul de a suferi de cancer. În cazul bărbaților, s-au descoperit interacțiuni clare între apariția tumorilor de prostată și un mediu stresant.

 Este important să se ia în considerare faptul că cu toate că stresul nu este neapărat o cauză directă a cancerului, factorii emoționali constanți precum starea de dispoziție, atitudinea de a înfrunta boala și sprijinul celor apropiați influențează în mod direct asupra progresiei sau remisiei celulelor tumorale. De asemenea, este extrem de importantă atitudinea autorității medicale vizavi de expectativele de viață ale pacientului: mesajul diagnosticului poate fi primit de către pacient ca o sentință de moarte sau poate acționa ca un remediu placebo și poate ajuta pacientul să învingă boala.

 Pentru a ajuta la gestionarea acestui stres, Dr. Eres propune diferite resurse, ca de exemplu: utilizarea unor remedii naturiste pentru reducerea acestuia, diverse tehnici de relaxare și de respirație, restructurarea experienței cu ajutorul hipnoterapiei sau a psihoterapiei. Și mai ales, este foarte important să trăiască la adevărata sa valoare momentul prezent și să se ia în considerare importanța recunoștinței și a bucuriei, care este cea mai vindecătoare dintre emoții.

Concluzii

 Doctor Eres concluzionează că drumul de la oncologia integrativă include fuzionarea cu cele mai bune aspecte ale ambelor tipuri de oncologii. Un aspect esențial este a lua în considerare că obiectivul terapeutic fundamental este considerarea pacientului și a vieții sale ca fiind centrul întregului proces de vindecare. Este important să fim deschiși la noile paradigme și să gestionăm cu bun-simț dovezile științifice. De asemenea, Dr. Eres consideră că este nevoie de oncologi care să fie formați în domeniul terapiilor non- convenționale și de terapeuți formați conform unui “criteriu oncologic”. Aceasta se pare că va fi oncologia viitorului.