Ce este imunoterapia?

 În prezent, oamenii de știință explorează modalitățile prin care se poate mări capacitatea sistemului imunitar de a ataca tumorile.

 Conceptul de a potența răspunsul imunitar pentru a trata pacienții diagnosticați cu cancer datează din secolul al XIX-lea, iar Dr. William Coley este considerat precursorul acestuia. La finalul secolului XIX, medicul de origine americană William Coley a injectat bacterii în cazul unor pacienți diagnosticați cu cancer. Succesul său a fost însă eclipsat de noile tratamente de chimio și radioterapie. O sută de ani mai târziu, ideea inițială a lui Coley a revenit ulterior în forță, sub denumirea de imunoterapie.

 Viabilitatea acestei strategii se cunoaște încă din anii ’80, datorită cercetărilor realizate de către James Allison, care a primit recent premiul Fundației BBVA Frontiere ale Cunoașterii.

 "Există un subgrup mic de pacienți care au beneficii în urma aplicării imunoterapiei. În plus, acum avem parte de o cunoaștere în domeniul biologiei tumorilor care nu exista acum 5 sau 10 ani", a comentat Alex Prat, șeful serviciului de oncologie din cadrul Spitalului Clinic din Barcelona.

 "Ideea este de a dirija acțiunea sistemului imunitar, care ne protejează de bacteriile și de virusurile externe, pentru ca acesta să atace cancerul", explică Toni Ribas, cercetător de la Universitatea din California (Los Angeles).

Care sunt avantajele și dezavantajele imunoterapiei?

 În timpul secolului XX s-au dezvoltat diverse strategii de stimulare și manipulare a sistemului imunitar care erau eficiente în cazul unui număr mic de pacienți.

 Imunoterapia exercită o acțiune antitumorală prin stimularea răspunsului imunologic al pacienților, spre deosebire de tratamentele clasice, care atacă în mod direct tumoarea. Acest lucru implică o serie de avantaje și caracteristici ale acestei promițătoare strategii medicale.

 Principalul avantaj al imunoterapiei este capacitatea sa de a controla tumoarea pe perioade mai lungi de timp în cazul unui procentaj determinat de pacienți, care variază conform tipului de cancer. În cazul unor pacienți care au fost diagnosticați cu tumori care anterior se considerau incurabile s-a reușit să se mărească durata de viață cu câțiva ani, cu ajutorul imunoterapiei.

  În prezent, imunoterapia cu anticorpi care blochează receptorii PD-1 sau acțiunea asupra acestor receptori a proteinei PD-L1 și-a demonstrat eficiența în cazul unui număr mare de tumori, printre care se numără melanomul, cancerul de plămâni, de rinichi, vezică, stomac, ficat și unele tumori ginecologice și limfoame.

 Aceste tratamente se administrează pe cale intravenoasă, iar toxicitatea lor este mult mai mică decât cea a tratamentelor convenționale, cum este chimioterapia. Totuși, s-a observat că un procent de 5-15% dintre pacienți pot dezvolta toxicități relevante, care apar din cauza activării sistemului imunitar contra propriului organism al pacientului. Organele care sunt cel mai frecvent afectate de către aceste reacții sunt următoarele: plămânii ("pneumonita”) - care se manifestă sub formă de tuse și dificultatea de a respira - și tubul digestiv (“colita”), care se prezintă sub formă de diaree și colici abdominale.

De ce sistemul imunitar poate ataca cancerul?

 Conexiunea dintre sistemul imunitar și cancer este pe multiple planuri. “Mutațiile sunt cauzate, de exemplu, de tutun care afectează celulele. Unele dintre acestea pot cauza cancer, iar în unele cazuri, sistemul imunitar este capabil să recunoască aceste anomalii”, explică pionierul imunoterapiei, doctorul James P. Allison din Statele Unite. Din acest motiv, sistemul imunitar reacționează mai puțin în cazul acelor cancere care nu produc multe mutații. Însă imunitatea interacționează cu cancerul și în alt mod: în cazul pacienților imunodeficienți, unele tumori se propagă fără control.

 “Imunoterapia este o schimbare a paradigmei”, afirmă Alena Gros, cercetătoare în cadrul Institutului de Oncologie Vall d’Hebron și care enumerează potențialele sale avantaje. Celulele care fac parte din sistemul imunitar și care au evoluat pentru a distruge celulele necorespunzătoare sunt foarte eficiente în eliminarea anomaliilor și patrulează în mod constant în organism. În plus, atacă doar celulele tumorale și nu pe celelalte, deoarece sistemul imunitar are propria sa memorie și poate induce o protecție pe termen lung pentru organism.

 Totuși, succesul real al acestei strategii este limitat. În timp ce unele tumori se activează generând inflamație în corp (așa-numitele tumori "calde"), în cazul altor tumori sistemul imunitar nu recunoaște tumora sau cancerul și dezvoltă strategii pentru a le depista (așa-numitele tumori "reci" sau inclusiv "deșerturi imunologice"). În cazul cancerelor în care se produce un răspuns, acesta nu depășește totuși un procent de 30% sau 40% dintre pacienți.

Cel de-al doilea pas al imunoterapiei

 Pentru a depăși limitările imunoterapiei, cercetătorii explorează noi căi de legătură dintre sistemul imunitar și cancer. Primul val al imunoterapiei se baza la modul esențial pe ideea de a inhiba checkpoint-urile interne ale sistemului imunitar, adică de a dezactiva mecanismele care îl împiedică să atace propriul organism.

 "Cel de-al doilea val al imunoterapiei, încearcă printre alte strategii să atace sistemele pe care cancerul le folosește pentru a se proteja de acțiunea sistemului imunitar", explică Ribas. "O altă opțiune este aceea de a extrage din organismul pacientului celule din sistemul imunitar, de a la manipula genetic pentru a le direcționa către tumoră, iar apoi de a le reintroduce în corp", explică Prat.

 Totuși, experții ne avertizează că imunoterapia nu pretinde să fie un panaceu. "Va înlocui imunoterapia chimioterapia? Nu cred, însă este fără îndoială o perspectivă de viitor", subliniază Josep Tabernero, responsabil al programului de imunoterapie VHIO, care a fost lansat în decembrie anul trecut în colaborare cu Fundația BBVA.

 Unul dintre obiectivele imunoterapiei este personalizarea terapiei. "În prezent știm că sistemul imunitar este la modul potențial un arsenal perfect: ceea ce încercăm să facem este să reactivăm acțiunea sa specifică pentru a stopa dezvoltarea tumorilor", concluzionează Tabernero.

Noi strategii ale imunoterapiei

 Câteva dintre principalele strategii în dezvoltare pentru îmbunătățirea eficienței imunoterapiei sunt următoarele:

 - Imunoterapia de combinare: în timpul dezvoltării unei tumori se pot altera diferite faze ale răspunsului imunitar. Tocmai de aceea, utilizarea simultană a două sau mai multe tratamente de imunoterapie este una dintre strategiile cele mai folosite pentru creșterea eficienței antitumorale. Până în prezent s-a demonstrat că unele combinații au o acțiune importantă în cazul pacienților diagnosticați cu melanom și cancer renal. Principalele mecanisme de acțiune ale medicamentelor care se utilizează pentru aceste combinații sunt următoarele: activarea directă a răspunsului imunologic; deblocarea inhibării răspunsului imunologic produs de multe tumori sau oferirea unor elemente fundamentale pentru a determina un răspuns imunologic, precum antigeni sau celule ale sistemului imunitar.

 - Noile vaccinuri: noile vaccinuri antitumorale constau în administrarea unor antigeni ale tumorii (mici fragmente din aceasta, în mod normal proteine), pentru ca sistemul imunitar să le recunoască și să determine astfel răspunsul imunitar antitumoral. Cele mai moderne tehnici de biologie moleculară au permis avansarea proceselor de selecție a antigenilor cu posibilități mai mari de determinare a răspunsului imunitar.

 - Celulele CAR-T (Chimeric Antigen Receptor sau receptorul antigenic himeric): această metodă constă în extragerea celulelor imunologice ale pacientului, și procesarea acestora în laborator pentru a exprima un antigen care să recunoască în mod specific celulele tumorale. Apoi aceste celule se administrează din nou pacientului, cu scopul de a ataca tumora. Această strategie are o eficiență considerabilă în cazul pacienților diagnosticați cu unele tipuri de leucemie, cu toate că utilizarea sa în cazul pacienților cu tumori solide pare să fie mai complicată.