Acidoza și apariția cancerului

 Cercetătorul Otto Warburg a primit în anul 1931 Premiul Nobel deoarece a descoperit care este cauza principală a apariției cancerului. Conform cercetărilor sale, cancerul apare ca și o consecință a menținerii unei alimentații “antifiziologice” (cum este acidoza), mai exact, o alimentație diferită de cea pe care în mod natural, corpul ar trebui să o primească. De asemenea, Otto Warburg a afirmat faptul că cancerul este consecința unui stil de viață antifiziologic.

 Acidoza apare ca urmare a unei diete bazate pe alimente acidifiante și a unui stil de viață antifiziologic care presupune diverse situații acidifiante pentru organism precum următoarele: stresul, poluarea, alimentele procesate și rafinate, sedentarismul, etc. Toți acești factori produc în organism acidoza, care la rândul său provoacă expulzarea oxigenului din celule.

 Iată ce a afirmat Otto Warburg în această direcție: “Lipsa de oxigen și acidoza sunt cele două fețe ale unei monede; substanțele acide resping oxigenul; în schimb, substanțele alcaline atrag oxigenul. Privarea de oxigen a unei celule timp de 48 ore o poate transforma într-o celulă canceroasă. Toate celulele normale au o nevoie absolută de oxigen, însă celulele canceroase pot trăi fără oxigen (aceasta este o regulă fără excepție). Țesuturile canceroase sunt țesuturi acide, în timp ce țesuturile sănătoase sunt alcaline”.

Acidoza și apariția tumorilor

 În cartea sa intitulată “Metabolismul tumorilor“ și care a fost publicată în anul 1931, Warburg subliniază faptul că toate formele de cancer au ca și caracteristică principală două condiții de bază și anume: acidoza și hipoxia sau lipsa de oxigen. Warburg a descoperit de asemenea că celulele canceroase sunt anaerobe (nu respiră oxigen), iar în mediile care au un conținut ridicat de oxigen, acestea pur și simplu nu supraviețuiesc. În plus, aceste celule supraviețuiesc datorită glucozei. Cu alte cuvinte, cancerul este un mecanism de apărare a anumite celule din corp, pentru a putea continua să trăiască într-un mediu de acidoză și lipsit de oxigen.

 Celulele sănătoase se dezvoltă corect într-un mediu alcalin și oxigenat care permite funcționarea lor normală. Când digestia se încheie, alimentele consumate generează o condiție de aciditate sau de alcalinitate în corp (întotdeauna în funcție de calitatea alimentelor consumate). Pentru ca organismul să funcționeze corect, PH-ul trebuie să fie ușor alcalin. În cazul unei persoane sănătoase, PH-ul (aciditatea sau alcalinitatea) din sânge este cuprinsă între 7,40 și 7,45. Între aceste nivele celulele funcționează în mod corect. Dacă PH-ul ar scădea sub 7, persoana respectivă ar intra într-o stare de comă și ar fi în pericol de moarte.

 Vă prezentăm în continuare două liste de alimente: cele care produc acidoză sau care acidifică și respectiv cele care alcalinizează organismul:

Alimente pro acidoză:

 - Zahărul rafinat și subprodusele sale: sunt puternic acidifiante și nu au nutrienți benefici pentru organism. Este vorba doar despre hidrați de carbon rafinați care stresează pancreasul, iar PH-ul acestor alimente este de 2,1 (foarte acidifiant).

 - Carnea (toate tipurile);

 - Laptele de vacă și toate derivatele sale;

 - Sarea rafinată;

 - Făina rafinată și toate derivatele sale;

 - Produsele de patiserie (majoritatea conțin grăsimi saturate, margarină, sare, zahăr și conservanți);

 - Margarina;

 - Băuturile carbogazoase;

 - Cafeina;

 - Alcoolul;

 - Tutunul;

 - Medicamentele de sinteză;

 - Alimentele procesate sau gătite excesiv (prin gătire, mai ales la temperaturi ridicate se elimină oxigenul din alimente);

 - Toate alimentele care conțin conservanți, coloranți, aromatizanți, potențiatori de gust, etc.

 Sângele se află într-un proces constant de autoreglare pentru a nu ajunge în aciditate metabolic, garantând astfel o optimizare a metabolismului și o bună funcționare celulară.

 Alimentele menționate anterior oferă foarte puțini nutrienți de calitate pentru neutralizarea acidozei. Dimpotrivă, aceste alimente demineralizează organismul, mai ales produsele rafinate care sunt specifice stilului de viață modern.

Alimente alcalinizante favorabile pentru sănătate:

 - Toate legumele crude, deoarece acestea au un aport de oxigen pentru organism și o reacție alcalinizantă.

 - Fructele proaspete. Fructele, la fel ca și legumele crude, sunt alcalinizante și oferă oxigen. Lămâile, de exemplu, cu toate că au un PH de aproximativ 2.2, odată ingerate, în organism au un efect puternic alcalinizant.

 - Semințele și fructele uscate: pe lângă toate beneficiile lor terapeutice și nutritive, aceste alimente sunt de asemenea puternic alcalinizante, ca de exemplu migdalele și nucile crude.

 - Cerealele integrale: singurele cereale integral alcalinizante sunt meiul și quinoa. Celelalte sunt ușor acidifiante, însă în schimb sunt foarte sănătoase.

 - Mierea: este puternic alcalinizantă și poate înlocui cu succes zahărul.

 - Clorofila din plante (din orice plantă comestibilă) este puternic alcalinizantă (mai ales Aloe Vera).

 - Apa este de asemenea foarte importantă pentru aportul de oxigen. “Deshidratarea cronică este factorul principal de stres pentru corp și cauza majorității bolilor degenerative” afirmă Dr. Feydoon Batmanghelidj.

 - Exercițiile fizice oxigenează întregul organism, spre deosebire de sedentarism care epuizează rezervele de oxigen ale corpului.

 Iată ce a declarat unul dintre chirurgii cei mai proeminenți din lumea medicală, Dr. George W. Crile, (Cleveland, Statele Unite): “Toate decesele declarate naturale nu sunt altceva decât punctul terminal al unei saturații de acizi în organism”. Luând în considerare și cercetările celui care a luat Premiul Nobel, Otto Warburg, este total imposibil ca un cancer să se dezvolte în cazul unei persoane care își menține corpul într-o stare preponderent alcalină și care se hrănește cu alimente care produc reacții metabolice alcaline și care are de asemenea un aport adecvat de apă pură și evită alimentele care produc aciditate.

 Iată câteva afirmații interesante referitoare la afectele negative ale acidozei asupra corpului uman:

 Mencken (un faimos jurnalist american) a afirmat următoarele: “Îmbătrânirea prematură, lipsa de energie, stările de indispoziție și durerile de cap, bolile cardiace, alergiile, eczemele, urticaria, astmul, calculii biliari și renali, precum și arteroscleroza sunt consecințele acumulării de acizi în corp.”

 Dr. Theodore A. Baroody subliniază în cartea sa intitulată “Alkalize or Die (Alcalinizați sau muriți)”: “În realitate nu contează numărul bolilor ci contează faptul că toate acestea au aceeași cauză de bază: prea multe deșeuri acide acumulate în corp (acidoză)”.

 La rândul său, Dr. Robert O Young afirmă următoarele: “Excesul de acidoză din organism este cauza tuturor bolilor degenerative. Atunci când se întrerupe echilibrul, iar organismul începe să producă și să depoziteze mai multe deșeuri toxice decât poate elimina, atunci încep să se manifeste diverse afecțiuni și boli”.

Chimioterapia produce acidoză în corp

 Chimioterapia, în mod paradoxal este atât de acidifiantă pentru corp, încât acesta trebuie să recurgă în mod urgent la rezervele alcaline pe care le are cu scopul de a neutraliza atâta aciditate. Astfel, încep să fie sacrificate bazele de minerale (calciu, magneziu, potasiu) care sunt depozitate în oase, unghii, articulații și păr. Acesta este motivul pentru care persoanele care urmează tratamentele convenționale de chimioterapie sunt supuse degradării fizice. Acesta este de asemenea motivul pentru care pacienții oncologici ăși pierde atât de repede părul. Căderea părului nu este o problemă chiar atât de mare pentru că crește la loc, însă riscul de deces este mare, din cauza unui PH prea acid.

 De asemenea, o mare parte dintre procedurile de chimioterapie își bazează capacitatea citotoxică pe generarea radicalilor liberi care pot fi creați doar în prezența oxigenului, de aceea celulele care cresc în medii hipoxice sau lipsite de oxigen (cum sunt celulele maligne) sunt rezistente la acest tip de tratament.

 Radioterapia se bazează de asemenea pe generarea radicalilor liberi, însă dacă nu există oxigen nu există nici posibilitatea de a-i produce, ceea ce însemnă că celulele maligne hipoxice supraviețuiesc în timp ce celulele sănătoase mor.