Cercetări recente despre cancer

 Thomas Seyfried este profesor de biologie la Universitatea din Boston și este un renumit expert și cercetător în domeniul metabolismului cancerului și a cetozei nutriționale.

 Cartea sa, "Cancer as a Metabolic Disease" (Cancerul ca boală metabolică) este o contribuție importantă în acest domeniu referitoare la modalitatea în care cancerul apare și cum poate fi tratat.

 De asemenea, în excelenta carte a lui Travis Christofferson, "Tripping Over the Truth: The Metabolic Theory of Cancer" (Dezvăluirea adevărului: Teoria Metabolică a Cancerului), se prezintă și cercetările doctorului Seyfried.

În Statele Unite, aproximativ 1 600 persoane decedează zilnic doar din cauza cancerului. La nivel mondial, s-a constatat un număr de aproximativ 21 000 persoane zilnic. Însă multe dintre aceste decese pot fi prevenite și chiar tratate.

 Seyfried este unul dintre pionerii în aplicarea cetozei nutriționale în cazul cancerului; aceasta este o terapie care a apărut în urma lucrărilor și descoperirilor științifice a doctorului Otto Warburg, care a fost fără îndoială unul dintre cei mai străluciți biochimiști ai secolului XX. În anul 1931, dr. Otto Warburg a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie în Medicină, pentru descoperirea metabolismului celulelor maligne.

 În plus, Warburg a obținut un doctorat și în chimie, fiind prieten apropiat cu Albert Einstein și cu mulți dintre oamenii de știință cei mai remarcabili de la acea vreme. Misiunea vieții sale era descoperirea unui tratament pentru cancer și de fapt, chiar a reușit aceasta. Din păcate, puțin dintre contemporanii săi au fost capabili să aprecieze importanța descoperirilor sale.

 La rândul său, Dr. Seyfried a urmat pașii științifici ai lui Warburg și a realizat o cercetare importantă pentru avansul în acest domeniu. De fapt, Dr. Seyfried a depășit supoziția inițială a lui Warburg, clarificând și stabilind bazele metabolice ale cancerului.

Cancerul ca boală metabolică

 Perspectiva tradițională este aceea că această boală gravă –cancerul – este o boală genetică, însă ceea ce Warburg a descoperit este faptul că în realitate cancerul este cauzat de un defect al metabolismului energetic celular, care este relaționat în principal cu funcția mitocondriilor. Mitocondriile sunt considerate în termeni de specialitate ca fiind stații de energie din interiorul fiecărei celule.

 În perioada descoperirilor lui Warburg, nu se înțelegea foarte bine funcția mitocondriilor, însă în prezent, avem o înțelegere mai bună asupra faptului cum acestea funcționează. Specialiștii din acest domeniu afirmă că această informație este elementul fundamental atât în ceea ce privește abordarea cancerului, cât și a fiecăreia dintre bolile cunoscute până în prezent, deoarece în cazul afecțiunilor grave de sănătate se regăsește o disfuncție mitocondrială.

Iată ce a menționat Dr. Seyfried referitor la toate aceste aspecte:

 "O dogmă este considerată ca fiind un adevăr de necontestat și fără îndoială, considerarea cancerului ca fiind o boală genetică este o dogmă. Textele universitare cele mai importante vorbesc despre cancer ca fiind o boală genetică. Primul lucru care este semnalat pe site-ul Institututului Național de cercetare a cancerului din Statele Unite (NCI este sigla în engeză), este acela că această boală este genetică, fiind cauzată de mutațiile ADN-ului.

 Totuși, în prezent avem tot mai multe dovezi asupra faptului că mutațiile pe care le observăm și care constituie focalizarea principală și baza teoriei genetice, în realitate sunt un epifenomen. Acestea au un efect antagonic în această alterare a metabolismului, pe care Warburg a definit-o atât de original în anii 20-30".

 Dacă mitocondriile defecte sunt responsabile de apariția cancerului, iar la rândul lor, defectele metabolismului energetic sunt cele responsabile de majoritatea fenotipurilor; mai precis, caracteristicile observabile ale bolii prezente, atunci, întrebarea care se impune este cum se poate aborda boala?

 Una dintre extraordinarele contribuții ale lui Seyfried la această știință a fost compilarea cercetărilor oamenilor de știiință independenți și respectați din diverse domenii, care au realizat experimente valoroase, însă nu știau cum să interpreteze rezultatele.

 Seyfried a adunat toate aceste lucrări într-o bază științifică solidă pentru teoria conform căreia, de fapt, cancerul este o boală metabolică și nu una genetică, iar mutațiile genetice sunt de fapt un efect antagonic al defectelor metabolismului energetic din mitocondrii. Iată ce a declarat dr. Seyfried:

 "Acele experimente de transfer nuclear au fost întotdeauna prezente în bibliografie fiind considerate anomalii. Ei nu erau de acord cu perspectiva conform căreia cancerul este o boală genetică nucleară... Însă această observație nu a fost interpretată în funcție de originea cancerului.

 Am combinat toate acele observații cu o nouă noțiune, analizând concluziile obținute în urma acelor experimente pentru a vedea dacă rezultatele ar susține sau nu o teorie bazată pe genele nucleare, în comparație cu o teorie metabolică mitocondrială.

 Mai exact, este vorba de interpretarea unei serii de experimente având baza în originea acestei boli și de a observa ce concluzie ar rezulta în urma acestor experimente. În fiecare dintre aceste cazuri, rezultatele susțin tot mai ferm teoria metabolică a cancerului, decât teoria genetică nucleară", afirmă Seyfried.

 Experimentele de transfer nuclear menționate implică transplantul nucleului unei celule tumorale într-o citoplasmă sănătoasă și normală (materialul din interiorul unei celule, excluzând nucleul celulei), care include mitocondriile, organele care generează energie în celulă.

 Ipoteza care rezultă este aceea conform căreia cancerul are o origine impulsionată de chestiunea genetico-nucleară și de fenotipul de cancer, fiind o creștere celulară alterată. Mai precis, dacă mutațiile genetice sunt responsabile de caracteristicile observabile ale bolii, atunci acele gene anormale trebuie să fie exprimate în noua citoplasmă. Însă nu s-a întâmplat acest lucru.

 Ceea ce s-a observat în mod repetat a fost că atunci când nucleul unei celule canceroase s-a transferat la o citoplasmă sănătoasă, cancerul nu s-a format în noua citoplasmă, ci aceasta s-a menținut sănătoasă și normală.

 "Partea interesantă este aceea că în multe dintre aceste experimente de transfer nuclear, organismele sunt respinse în anumite faze de dezvoltare. Această respingere pare să fie relaționată cu numărul mutațiilor care erau în nucleeul care a fost transferat", afirmă Seyfried.

 "Este adevărat că aceste nuclee conțineau mutații canceroase, însă acele mutații nu determinau caracteristicile distincte ale bolii, care este proliferarea. În loc de aceasta, cauzau o respingere într-un anumit moment de dezvoltare a organismului care avea acele nuclee.

 Pe de altă parte, atunci când nucleul normal a fost transferat din nou la o citoplasmă de cancer, care avea mitocondrii defecte, celula a murit sau s-au format celule tumorale".

 Mai recent, Benny Kaipparettu, Ph.D. și colegii săi de la Universitatea Baylor din Statele Unite au obținut dovezi suplimentare. Atunci când au transplantat mitocondriile normale (cu nucleele lor intacte) în citoplasma celulelor cancerigene, au constatat că celulele nu au mai crescut în mod anormal.

 Aceasta a reglat în mod descendent oncogenii care cauzează tumori și fac ca celulele să crească din nou în mod normal. Pe de altă parte, atunci când cercetătorii au preluat mitocondriile unei celule tumorale și le-au transferat la unele celule cancerigene cu creștere foarte lentă, acestea au început să crească foarte repede. Așa cum a semnalat Seyfried, "prin combinarea tuturor acestor experimente, s-a ajuns la concluzia că mutațiile nucleare nu pot să fie responsabile de această boală".

Despre genele BRCA1 și alte gene de cancer ereditar

 Un argument comun pentru teoria genetică este acela că un cancer poate fi moștenit; prin urmare, trebuie să aibă baze genetice. Două exemple în acest sens ar fi sindromul Li-Fraumeni, care crește riscul de a dezvolta cancer la o vârstă foarte tânără și BRCA1, care crește riscul de cancer de sân.

 "La modul superficial, răspunsul pare să fie cert", afirmă Seyfried. "Însă așa cum a subliniat și dr. Warburg, există multe cauze secundare ale cancerului, însă există doar o cauză principală, iar aceasta prejudiciază respirația. Mutațiile care sunt moștenite prin intermediul liniilor germinale afectează mitocondriile, iar mitocondria continuă să fie originea cancerului.

 Ceea ce se petrece este că defectul provine de la o genă moștenită în loc de la un factor chimic cancerigen, de la radiație, infecție virală sau o infecție cauzată de vreun parazit; acestea afectează procesul de respirație; și tocmai de aceea pot cauza cancer.

 Este evident că originea bolii este o alterare a capacității respiratorii a acestei celule care posterior, dacă supraviețuiește, trebuie să regleze în mod ascendent genele necesare pentru fermentație.

 Multe dintre aceste gene sunt cele numite gene oncogene, care pur și simplu salvează celula pentru ca să acționeze într-un metabolism de fermentare, în loc de un metabolism oxidativ. Putem regla în mod descendent oncogenii, prin simpla lor introducere într-o nouă respirație".

 Dacă mutațiile genetice nu sunt cauza principală a cancerului, ci mai degrabă un efect secundar și descendent al unei respirații celulare disfuncționale, de ce și cum anume apar mutațiile? După cum a explicat Seyfried, odată ce respirația celulelor se deteriorează, aceasta cauzează o fermentație compensatorie, care cere reglarea ascendentă a oncogenelor (a genelor cancerigene).

 De asemenea, o respirație deteriorată produce mari cantități de specii reactive la oxigen (ROS este sigla în engleză), radicali liberi secundari care deteriorează lipidele (grăsimile din membranele celulare) și proteinele din ADN.

 Totodată, ROS determină mutații în genomul nuclear. Astfel încât, mutațiile sunt rezultatul unei respirații defectuoase și a unei excesive producții de ROS.

 "Medicamentele personalizate, inhibitorii de control, toate aceste tipuri de terapii sunt, la bază, observarea efectelor antagonice ale bolii", afirmă Seyfried. Din păcate, majoritatea celulelor tumorale sunt genetic diferite între ele. Cu toate că este posibil să avem succes timp de câteva luni sau inclusiv un an –în cazul unor persoane- majoritatea nu răspund în mod eficient la acest tip de terapii".

Despre importanța arderii eficiente a grăsimilor

 ROS se centrează de asemenea asupra mitocondriilor, la nivelul cărora este produsă respirația celulară, ceea ce ne conduce la un punct foarte important. Acestea se generează în mod fundamental prin intermediul unirii coenzimei Q cu lanțul de transport al electronilor. Ambele, glucoza și acizii grași produc Flavin Adenin Dinucleotid + 2 Hidrogen (FADH2 este abrevierea în engleză), care poate genera ROS.

 În contrast, corpii cetonici derivați din grăsimi produc doar nicotinamida adenin dinucleotid hidrogenat (NADH este abrevierea în engleză), ceea ce crește durata reducerii-oxidării uniunii coenzimei Q și reduce producerea de ROS. Tocmai de aceea, corpii cetonici sunt considerați un combustibil mai "curat" decât glucoza sau acizii grași.

 În prezent, majoritatea persoanelor ard glucoza ca și combustibil principal, datorită faptului că alimentația lor are un exces de zahăr și cereale procesate și o deficiență de grăsimi sănătoase.

 Dacă mitocondriile generează o cantitate mai mică de ROS, va exista o deteriorare mitocondrială și a ADN-ului mai mică. Astfel încât, componenta cheie a tratamentului contra cancerului nu este doar schimbarea tipului de combustibil cu care se alimentează corpul, ci în primul rând, este principala formă în care se poate evita apariția cancerului.

 "Consider că acesta este un punct important. Unul dintre lucrurile care determină apariția cancerului este inflamația, care este cauzată de nivelele cronice de zahăr din sânge. Acest lucru este observat în multe situații. Prin ea însăși, glucoza nu este cancerigenă, însă a avea nivele ridicate și alterate de glucoză în metabolism poate produce inflamație și poate cauza o serie întreagă de tulburări diferite în metabolismul general al corpului", afirmă Seyfried.

 "Dacă postim, zahărul din sânge și nivelele de insulină se reduc, iar corpul începe să metabolizeze grăsimile pentru a obține energie. Totuși, acizii grași sunt doar un component. De departe, componentele principale sunt corpii cetonici. Acestea sunt grăsimi hidrosolubile care intră ușor în celule și sunt metabolizați în acetil-CoA prin mai multe faze.

 Aceste faze generează nicotinamida adenin dinucleotidul (NADH), care este echivalentul său redus. Însă de asemenea mențin într-o stare oxidată uniunea cu coenzima Q. Aceasta este foarte importantă deoarece de fapt, în primul rând, în coenzima Q se generează ROS.

 Cetonele sunt un combustibil curat, doar în funcție de suprimarea formării de ROS; în special atunci când nivelele de zahăr din sânge sunt scăzute. De aceea, dacă există nivele ridicate de cetone și de zahăr în sânge, se produce cetoacidoza, care este un factor de risc mortal".

Cetoza nutrițională nu trebuie să fie confundată cu cetoacidoza

 Cetoza nutrițională nu trebuie să fie confundată cu cetoacidoza diabetică (DKA este abrevierea în engleză), care nu este considerată o problemă decât dacă suferiți de diabet de tip 1. Este rar ca o persoană având o fiziologie normală să aibă nivele ridicate de cetone, mai mari de 7 sau 8 milimoli (mmol). Dacă suferiți de DKA, nivelul de cetone va fi de aproximativ 20 mmol.

 În plus, nivelele de zahăr din sânge vor fi foarte ridicate, în timp ce în cetoza nutrițională, nivelele de zahăr din sânge sunt foarte scăzute. În mod cert, acestea sunt două situații complet diferite.

 În timp ce cetoacidoza poate fi mortală, cetoza este o stare nutrițională sănătoasă care ajută la menținerea unei maxime eficiențe energetice și reduce producerea de ROS în corp. Așa cum a semnalat Seyfried, "Într-adevăr, mitocondriile sunt foarte sănătoase atunci când cetonele sunt metabolizate, spre deosebire de alți combustibili, în special glucoza".

 În ultimele decenii, majoritatea entuziaștilor sănătății naturale, au încercat să suprime ROS luând antioxidanți, fie prin intermediul alimentelor bogate în polifenoli și alți antioxidanți naturali sau suplimente alimentare.

 Totuși, în loc să se încerce să se suprime ROS, este mult mai eficient să se abordeze producerea de ROS de la originea lor, care este combustibilul pe care corpul îl arde, în principal pentru a produce energie. Schimbând combustibilul, din zahăr în grăsimi, se va produce o cantitate mai mică de ROS.

Cetonele pot reduce riscul de cancer

 Cetonele generează ROS, însă într-o cantitate mai mică, iar aceasta ne conduce la un alt punct crucial. ROS nu sunt doar agenți de distrugere, ci sunt și molecule puternice de semnalizare. Dacă ROS sunt suprimate în mod indiscriminat, atunci vor provoca o disfuncție biologică.

 Tocmai de aceea ROS nu trebuie să fie eliminate; singurul lucru care trebuie să fie făcut este controlul acestora pentru a avea nivele optime pentru ca întregul proces de semnalizare să se poată petrece fără daune.

 Acest lucru este valabil și în cazul cetonelor. Atunci când corpul arde cetone, ca și combustibil principal, trebuie să vă asigurați că vă aflați în limitele terapeutice ideale, în funcție de producerea de ROS, iar în acest mod, că nu aveți nivele excesive –nici mult, nici puțin-de ROS.

 "Nu există nicio îndoială asupra acestui fapt. Aceasta este ceea ce numim în termeni de specialitate o stare homeostatică", semnalează Seyfried. "Cetonele sunt determinate de o producere alterată de ROS. Astfel, permiteți corpului să rămână sănătos pentru o perioadă mai lungă de timp.

 Cancerul este o entropie accelerată, o dezorganizare totală a parametrilor homeostatici în interiorul și în exteriorul celulelor, în câmpul morfogenetic și în întregul corp.

 Pacienții care suferă de cancer au diverse tipuri de alterări în homeostaza sistemică și nu doar în celule. Atunci când în corp apare cancerul există o serie de ramificații care apar în jurul acestuia; acest lucru înseamnă că producem mai multă aciditate.

 Ca rezultat al acestei boli, există mai multe răspunsuri relaționate cu hormonii și o cascadă de semnalizare în întregul corp. Un pacient diagnosticat cu această boală trebuie să abordeze cancerul ca fiind o boală sistemică. Întregul corp trebuie să fie tratat, însă cu metode care nu sunt toxice".

 De fapt, toxicitatea este unul dintre cele mai mari eșecuri ale actualelor protocoale de tratament contra cancerului. Majoritatea tratamentelor pentru cancer sunt extrem de toxice, ceea ce agravează chiar și mai mult problema.

 Probabil, multe dintre cazurile de remisie ale cancerului sunt consecința tratamentului inițial. Pe de altă parte, vizualizând cancerul ca o boală metabolică, poate orienta și controla boala fără să creeze o toxicitate sistemică. Așa cum a explicat Seyfried, aceasta se face prin focalizarea asupra combustibilului pe care îl utilizează celulele cancerigene, în principal glucoza și glutamina.

 "Ceea ce trebuie să recunoaștem este faptul că, dacă cancerul este o boală metabolică mitocondrială și este determinată de o deficiență mitocondrială în anumite populații celulare și țesuturi determinate se evită ca mitocondriile să intre în această stare disfuncțională.

 Atunci, probabilitatea de apariție a cancerului se va reduce în mod semnificativ. Problema este că multe persoane nu doresc să ia măsurile preventive pentru evitarea cancerului. O acțiune preventivă eficientă care se poate lua este aceea de a mânca mai puțin și de a se mișca mai mult, însă multe persoane nu sunt dispuse să facă aceasta. Însă, odată ce se înțele corect ce este cancerul și anume o boală metabolică, se pot lua în considerare acest tip de măsuri."

Majoritatea bolilor sunt cauzate de o disfuncție mitocondrială

 Atunci când există o respirație mitocondrială slabă, cancerul nu este unicul rezultat. Acest tip de disfuncție are de asemenea un rol în bolile neurodegenerative precum Alzheimer, Parkinson și scleroza laterală amiotrofică (ALS este abrevierea în engleză). Totodată, are un rol în tulburările convulsive, în diabet, obezitate, hipertensiune și hipercolesterolemie. Majoritatea dintre principalele boli care în prezent sunt tratate cu medicamente agresive și toxice, posibil să se poată soluționa cu o intervenție alimentară adecvată.

 Cum se poate face acest lucru în mod eficient? Conform lui Seyfried, cu scopul de a obține cetoza nutrițională este necesar să se reducă cantitatea netă de carbohidrați (totalul de carbohidrați fără fibre) la o cantitate mai mică de 100 grame, probabil mai mică decât 50 grame.

 În plus, este necesar să se reducă și conținutul de aminoacizi. Glutamina este aminoacidul cel mai comun dintre proteine, iar pe lângă glucoză, celulele cancerigene pot utiliza glutamina pentru a obține energie și a stimula creșterea acestora. Într-adevăr, combinația dintre glucoză și glutamină produce un "sistem supraîncărcat", semnalează Seyfried.

 Cu scopul de a reduce glutamina, este necesar să se consume o cantitate mai mică de proteine. În plus, există o limită de aminoacizi, care în combinație cu insulina poate avea o influență mai puternică asupra disfuncției și biogenezei mitocondriale, decât insulina singură.

Cum se poate evalua sănătatea mitocondriilor?

 Există mai multe modalități pentru a evalua sănătatea mitocondriilor. Seyfried a publicat un articol referitor la calcularea indicelui de glucoză-cetone (GKIC este abrevierea n engleză) într-o revistă de liber acces, care poate fi accesată de oricine dorește. Acest calculatr poate fi folosit pentru a evalua sănătatea și vitalitatea mitocondriilor.

 GKIC analizează proporția dintre nivelul de glucoză și cetone. Cetonele trebuie să fie cuantificate prin intermediul unei analize de sânge și nu prin intermediul urinei, iar nivelul de glucoză trebuie să fie înregistrat în mmol și nu în miligrame per decilitru (mg/dl). "Când există un nivel de glucoză de 1 sau mai mic, atunci mitocondriile sunt foarte sănătoase ", precizează Seyfried.

 Totuși, este destul de dificil ca glucoza să scadă nivelul la 1. În general, la oamenii având o dietă sănătoasă și care conține aproximativ 80 % grăsimi sănătoase, cu nivele minime de carbohidrați, nivelele de glucoză sunt de 2 sau 3. Este posibil să fie nevoie să se țină un post complet pentru a reduce nivelul de glucoză. Totuși, nu este necesar să se mențină aceste nivele scăzute pentru mult timp. Pe de altă parte, dacă a fost diagnosticat un cancer, se recomandă să se mențină nivelul de glucoză cât mai scăzut, pe cât posibil.

 "Dacă se ține un post doar cu apă timp de trei-patru zile, iar ulterior se administrează cetone exogene, aceasta poate reduce total nivelele de zahăr din sânge", afirmă Seyfried. "Pentru a preveni cancerul, se pot ține patru sau cinci zile de post din șase în șase luni. Aceasta ar fi o metodă foarte bună", afirmă Seyfried.

 "În cazul unor persoane, aceste nivele scăzute de glucoză se pot obține foarte rapid și ușor, în timp ce altor persoane le este mai greu să obțină aceasta. Am obținut o analiză interesantă de regresie lineară referitor la supraviețuirea cobailor cu cancer folosind GKI, o variabilă independientă, care este indicele de glucoză-cetonă.

 Cu siguranță, există o relație statistică între durata de timp în care poate fi menținut GKI și durata de timp cât se poate supraviețui cu un cancer foarte agresiv. Este evident că doar un sistem de biomarcator le permite pacienților să combată propriul cancer".

 Majoritatea persoanelor consumă o cantitate mult prea mare de carbohidrați și de proteine. Dacă nu se poate ține un post doar cu apă pe o perioadă mai lungă, ar fi mai ușor să se recurgă la strategia de a limita consumul net de carbohidrați la cantități mai mici de 50 grame pe zi, iar proteinele la mai puțin de 1 gram per kilogram de masă corporală.

 Pentru prevenirea cancerului sau tratarea acestuia, este necesar să se mențină un control al nivelului de zahăr din sânge pe stomacul gol. Ideal ar fi să se măsoare de două ori pe zi si anume la prima oră dimineața și chiar înainte de culcare. Trebuie să existe un nivel de zahăr în sânge mai mic de 70 mg/dl, ideal de aproximativ 60.

 Dacă nivelul de zahăr din sânge pe stomacul gol este semnificativ mai crescut dimineața decât seara, cel mai probabil este din cauza glucogenezei, care este semnalul că organismul nu primește o cantitate suficientă de proteine.

 Este necesar să se obțină o anumită cantitate de aminoacizi sau din contră, corpul va începe să metabolizeze țesutul corporal pentru a-i genera. În acest proces, excesul se transportă la ficat, care produce excesul de glucoză.

 Dacă doriți să aveți informații mai detaliate despre cetoza terapeutică, citiți cartea lui Seyfried, "Cancer as a Metabolic Disease" (Cancerul ca boală metabolică). Dacă doriți să începeți cu ceva accesibil, puteți citi articolul acestui autor intitulat "Cancerul ca boală metabolică: Implicațiile noilor tratamente", publicat în 2014, în revista Carcinogeneza, sau articolul său publicat în 2015, în revista Frontiers, intitulat "Cancerul ca boală metabolică mitocondrială".

 Vestea încurajatoare este că se poate optimiza funcția mitocondrială în mod eficient prin intermediul strategiilor alimentare și a stilului de viață, precum și a exercițiilor fizice regulate, fără a fi necesare medicamente costisitoare sau proceduri invazive.

 Și chiar dacă mai este de parcurs un drum lung până la găsirea remediului contra cancerului, tot mai mulți medici au început să-i acorde o atenție mărită. "Acesta este punctul de inflexiune", afirmă Seyfried. "Tot mai mulți medici urmează această tendință. Consider că lucrurile încep să se transforme tot mai mult pentru beneficiul și succesul multor pacienți ", a concluzionat acesta.

 Aceasta implică educarea adcvată a persoanelor, însă eforturile merită să fie făcute în această direcție, fără nici o îndoială. În prezent, există deja multe informații referitoare la prevenirea cancerului și a altor boli cronice, este necesar doar să fie puse în aplicare.