Secretul populației care nu are cancer

 În ziua de azi, cancerul este din păcate una dintre cele mai mari amenințări. Știința și medicina modernă încearcă să-i descifreze mecanismele, atât pentru a-i stopa și a-i preveni apariția, dar și pentru a oferi celor care suferă de această boală gravă unele tratamente adecvate și eficiente.

 În prezent, pe Pământ există o populație sau, mai bine zis, un tip foarte “specific” de persoane pentru care cuvântul cancer nu reprezintă nicio amenințare. Aceste persoane locuiesc în localitatea Valle de Vilcabamba, în Loja, Ecuador, pe coasta de vest a Americii de Sud.

 Vă prezentăm în acest articol detalii despre particularitatea populației care nu suferă niciodată de cancer.

Populația care nu cunoaște cuvântul “cancer”

 Pentru a înțelege această fantastică particularitate a locuitorilor din Loja, Ecuador, este necesar să menționăm că aceste persoane au o anumită condiție genetică, mai exact, sindromul Laron.

 Sindromul Laron este o rară boală ereditară care produce o deficiență de creștere. Sindromul Laron se traduce ştiinţific prin lipsa unui hormon numit Insulin-like Growth Factor sau IGF-1, având un rol fundamental în stimularea creşterii celulelor şi diviziunea lor.

 Această particularitate genetică oferă o imunitate față de cancer și diabet în proporție de 100%. Persoanele afectate de sindromul Laron prezintă deficiențe de creștere, iar tocmai lipsa diviziunii celulare este cea care conferă acestei persoane o imunitate deplină vizavi de aceste boli grave precum cancerul și diabetul.

Sindromul Laron: 350 persoane în întreaga lume

 Sindromul Laron a fost descris pentru prima dată în anii 50 de către Zvi Laron, un medic israelian. Doctor Laron a devenit interesat de această populație observând că pacienții săi care proveneau din această localitate aveau cu toții o statură foarte mică. Comunitatea poartă numele de Laron, membrii ei măsoară maxim 1,2 m şi respectă obiceiul de a se căsători doar în interiorul acestei comunități.

 În urma cercetărilor pe care le-a efectuat, Dr. Laron a fost extrem de surprins de condiția fizică a acestor locuitori: ei puteau să mănânce orice doreau fără să sufere vreodată de diabet. Mai mult decât atât, în rândul acestor locuitori și a strămoșilor lor nu s-a înregistrat niciodată vreun caz de cancer sau de diabet.

 După mai bine de 30 ani de cercetări științifice, Dr. Laron a publicat în anul 2001 concluziile sale științifice asupra mecanismelor acestui sindrom. Aceste mecanisme, au în linii generale următoarele caracteristici:

 - Sindromul Laron afectează aproximativ 350 de persoane din întreaga lume. O bună parte din aceste persoane locuiesc în localitatea  Valle de Vilcabamba, Loja, Ecuador. Alte persoane care au acest sindrom se găsesc în Israel și în unele țări din zona Mediteraneană.

 - Persoanele care au această condiție genetică au proporții corporale foarte reduse: nu ating mai mult de un metru înălțime.

 - Pe lângă înălțimea lor foarte redusă, persoanele care au sindromul Laron au de asemenea anumite caracteristici fizionomice particulare.

 - Originea acestui sindrom este lipsa unui hormon de creșter IGF-1, relaționat cu insulina.

 - Acest sindrom poate fi transmis doar dacă atât tatăl cât și mama copilului au această condiție genetică.

Sindromul Laron: nici diabet și nici cancer

 Persoanele având această condiție genetică duc o viață complet normală. În afară de dimnesiunile lor reduse, acești locuitori din Ecuador nu au boli și nici tulburări organice.

 Faptul cel mai suprinzător pentru medici este acela că în ciuda faptului că locuitorii din Loja au în general o dietă nesănătoasă și incorectă din punct de vedere nutrițional, bogată în grăsimi, zahăr și alimente prăjite, în rândul lor nu s-a înregistrat niciun caz de diabet, obezitate sau cancer.

 Niciodată, de când cercetătorii au descoperit sindromul Laron, nu a existat în această mică localitate din Ecuador nicio persoană diagnosticată cu vreuna din aceste boli grave. Cercetătorii afirmă că principalele cauze ale acestei realități uimitoare ar putea fi următoarele:

 - Cheia absenței bolilor grave ale persoanelor cu sindrom Laron se află la nivelul ficatului, mai exact al acestui hormon care stopează eliberarea altui hormon, cel de creștere.

 - IGF-1 este fundamental nu doar pentru creșterea normală a copiilor, dar și pentru ca la maturitate să susțină procesul de “diviziune celulară”. În schimb, acest hormon, dacă este dezechilibrat, poate provoca proliferarea celulelor canceroase.

 - Persoanele care au sindromul Laron sunt mai sensibile la insulină, ceea ce le permite evitarea apariției diabetului și a oricărei probleme metabolice.

 La vârsta adultă, acest deficit productiv al hormonului IGF acționează ca un excelent protector față de două dintre cele mai comune boli ale societății noastre actuale: cancerul și diabetul. Se pare că în prezent, atunci când un copil este diagnosticat cu acest sindrom are posibilitatea de a urma un tratament cu hormonul de creștere “IGF-1” în varianta sintetică pentru a se dezvolta normal. Problema constă însă în costul ridicat al acestui tip de tratament și anume, aproximativ 20.000 dolari pe an.

 În prezent, cercetătorii încearcă să descifreze mecanismele producerii acestui hormon pentru a-l putea imita și pentru a crea un medicament revoluționar care să permită stoparea cancerului. În acest domeniu, experimentele medicale se realizează doar la nivel de laborator.