Ce sunt metalele grele?

 Metalele grele se află peste tot în jurul nostru, deoarece sunt materiale care se găsesc în pământ și care fac parte din majoritatea lucrurilor care ne înconjoară, tocmai de aceea pot trece cu ușurință în organismul uman.

 Problemele pot apărea atunci organismul nostru nu reușește să le elimine în totalitate, iar acestea încep să se acumuleze.

 Termenul „metale grele” se referă la orice element chimic metalic care are o densitate relativ ridicată și este toxic sau otrăvitor în concentrații scăzute. În domeniul sănătății, termenul de „metale grele” se aplică inclusiv în cazul metalelor care nu sunt grele (metale ușoare), însă care pot fi toxice pentru sănătatea umană.

 Multe dintre produsele comune conțin aceste metale toxice, în principal alimentele pe care le consumăm, apa, aerul, medicamentele de sinteză și vaccinurile, precum și produsele convenționale pentru îngrijirea personală.

 Corpul uman are nevoie de cantități extrem de mici din unele metale, iar intoxicarea cu metale grele se produce ca rezultat al acumulării nesănătoase de metale specifice în corp. Metalele devin toxice atunci când cantitatea este prea mare, iar aceste metale toxice intră în corp prin alimente, băuturi, tutun, poluare ambientală și prin contactul cu pielea și ochii. Odată ce ajung în corp, aceste metale toxice cauzează deteriorări la nivel celular prin stresul oxidativ. Aceste deteriorări pot contribui la dezvoltarea multor boli și probleme de sănătate, incluzând aici de la probleme simple precum simptome de alergie, până la boli grave cum este boala Alzheimer și cancerul.

 O veste bună este aceea că putem face ceva în această privință. Metalele grele pot fi evitate alegând în mod conștient produse de curățenie și de igienă care conțin ingrediente naturale, alimentele de proveniență bio sau organică, zonele curate și nepoluate, unele remedii naturale care elimină metalele grele, etc.

 Fiind prezente în alimentele contaminate, în produsele de igienă și de înfrumusețare și tot mai mult în mediul ambiant datorită chemtrails-urilor, metalele grele sunt într-adevăr toxice pentru organism. Dacă simțiți adeseori stări de iritabilitate, lipsă de atenție și de concentrare, aveți probleme cardiovasculare sau sunteți deprimat, aceste simptome pot indica un nivel ridicat de metale grele în sânge.

 Există aproximativ 12 metale grele care pot produce probleme de sănătate precum cuprul, fierul, cobaltul, manganul, zincul, aluminiul, plumbul, arsenicul, care dacă se acumulează excesiv în corp pot cauza o intoxicare progresivă, care poate declanșa apariția unor probleme care includ următoarele simptome: oboseală, iritabilitate, dureri de cap și chiar probleme cardiace, neurologice, apariția tumorilor și inclusiv a cancerului. Metalele grele sunt relaționate cu apariția cancerului de colon, plămâni, piele și vezică urinară. Corpul uman acumulează aceste substanțe toxice dacă are o putere scăzută de detoxifiere sau dacă există o supra-încărcătură în mediul ambiant.

 Substanțele contaminante din organismele vii acționează ca factori perturbatori, mai precis interferează cu funcționarea corectă a chimiei corporale. Unele dintre aceste substanțe se pot acumula atât de mult timp încât pot fi transmise din generație în generație. Ficatul și rinichii sunt organele pe care trebuie să le protejăm cel mai mult, dacă dorim să eliminăm în mod eficient toxinele din corp. Există organisme mai eficiente decât altele în ceea ce privește eliminarea toxinelor ambientale, ceea ce are legătură mai ales cu capacitatea ficatului de a le neutraliza, însă nu toate organismele funcționează la fel și nici în același ritm, iar în cazul unor persoane eliminarea toxinelor se face mult mai lent.

Ce metale grele poate conține organismul uman?

 Majoritatea persoanelor sunt expuse la diverse toxine și substanțe periculoase pentru sănătate datorită contaminării apei și a aerului, a produselor de curățenie, dezinfectantelor, pesticidelor, ierbicidelor, aditivilor din alimente, substanțelor toxice derivate din activitatea laborală, etc.

 Conform unui studiu realizat în anul 2003 în cadrul Școlii de Medicină de la Muntele Sinai au fost identificate 167 componente nocive în sângele și urina persoanelor adulte din America, cu o medie de 91 substanțe la o persoană testată, dintre care 76 puteau cauza cancer, 94 substanțe erau toxice pentru sistemul nervos, 82 substanțe erau dăunătoare pentru plămâni, 86 substanțe afectau sistemul hormonal și buna sa funcționare, iar 79 puteau cauza malformații fătului în cazul femeilor însărcinate.

 În cadrul altui studiu realizat de către Enviromental Working Group din Statele Unite în anul 2004 s-au descoperit 287 de substanțe chimice industriale în sângele din cordonul ombilical al nou-născuților, cu o medie de 200 substanțe chimice pentru bebeluși dintre care despre 180 se știe că pot cauza cancer, iar 217 sunt toxice pentru creier și sistemul nervos.

 Mercurul, de exemplu, se găsește în amalgamele dentare și în peștii care provin din mările și oceanele contaminate. Mercurul, care este un metal natural, însă toxic, se răspândește în principal în aer și în oceane în urma arderii cărbunelui.

 Femeile însărcinate sunt cele mai expuse la efectele toxice ale mercurului, deoarece metalul tinde să se concentreze în creierul fătului și poate interfera cu dezvoltarea creierului. Așa cum se știe, mercurul se unește direct cu un hormon particular care reglează ciclul menstrual și ovulația în cazul femeilor, ceea ce interferează cu procesele normale ale acestui hormon. Altfel spus, hormonii feminini nu mai funcționează bine atunci când interferează cu mercurul. Mercurul poate avea de asemenea un rol în declanșarea diabetului, deoarece s-a demonstrat că mercurul poate deteriora celulele din pancreas care produc insulina, organ care este esențial pentru capacitatea corpului de a metaboliza zahărul. În cazul persoanelor care doresc să consume pește care să conțină o bună cantitate de grăsimi sănătoase, însă fără pericolul de a fi contaminate cu mercur, somonul sălbatic (care provine din Alaska) sau păstrăvii din păstrăvăriile avizate sunt cele mai recomandate opțiuni.

 Plumbul este un alt element care poate afecta diferite părți ale corpului și există multe simptome care indică o posibilă intoxicație cu acesta. O singură doză ridicată de plumb poate determina apariția unor simptome grave. Totuși, este adeseori întâlnit ca intoxicația cu plumb să fie cauzată de o acumulare lentă, odată cu trecerea timpului, datorită unei expuneri repetitive la mici cantități din acest element. În acest caz, poate fi posibil să nu apară simptome fizice foarte evidente.

 În timp, inclusiv nivelele scăzute de expunere la plumb pot cauza anumite deficiențe mentale în cazul copiilor, iar posibilele probleme de sănătate se înrăutățesc pe măsură ce nivelul acestui element crește în sânge. Conform studiilor de specialitate realizate, plumbul este mult mai dăunător pentru copii decât pentru adulți, dat fiind faptul că poate afecta creierul și sistemul nervos în cazul celor mici. Cu cât copiii au o vârstă mai mică, cu atât mai dăunătoare pot fi efectele plumbului, iar bebelușii și nou-născuții sunt cei mai vulnerabili la acest element toxic. Nivelele foarte ridicate de plumb din corp pot determina stări de vomă, mers instabil, slăbiciune musculară, convulsii sau chiar comă.

 Plumbul afectează negativ aproape toate sistemele și organele din corp și a fost relaționat cu o mare varietate de efecte nocive asupra sănătății, inclusiv daune cerebrale permanente, scăderea coeficientului intelectual, avort involuntar, naștere prematură, creșterea tensiunii arteriale, tulburări renale și probleme cu auzul.

 Pentru a evita contaminarea cu plumb, este important să se mențină locuința curată și aerisită. Vopselele sau zugrăvelile vechi sunt unele dintre principalele surse de expunere la plumb, de aceea se recomandă multă precauție mai ales atunci când se îndepărtează acestea. De asemenea, un filtru bun de apă poate reduce expunerea la plumbul din apa potabilă.

 Arsenicul, această toxină care are și faima de otravă misterioasă, se găsește în prezent în mici cantități și în unele alimente sau în unele surse de apă potabilă. În cantități mici, arsenicul poate cauza cancer de plămâni, de piele sau de vezică urinară. Printre efectele mai puțin cunoscute ale arsenicului este și acela de perturbator hormonal, deoarece arsenicul poate interfera cu funcționarea normală a hormonilor din sistemul glucocorticoizilor, care reglează modul în care organismul uman procesează zaharurile și carbohidrați. Se poate reduce expunerea la arsenic folosind un filtru de apă sau evitând consumul de apă din surse nesigure.

           Cum ajung în organism metalele grele?

 Metalele grele pot ajunge în organismul uman prin 3 moduri:

 1. Inhalare: aerul pe care îl respirăm poate fi contaminat cu aceste metale grele, datorită fenomenelor naturale, precum eroziunea sau o erupție vulcanică, ai cărei vapori pot rămâne în aer timp de mai mulți ani. De asemenea, acțiunile oamenilor sunt responsabile de contaminarea ambientală cu aceste metale, deoarece se pot produce în urma unor activități atât de comune precum combustia vehiculelor cu motor, fumul emanat de fabrici, minele de exploatare, în general toate zonele industriale, fabricile de hârtie și centralele nucleare, care contaminează aerul cu fumul și vaporii pe care îi emit.

 2. Ingestie: prin consumul produselor de carne provenind de la animale care au fost expuse la această contaminare sau poluare, metalele grele intră în organism, dar la fel poate fi și cazul fructelor și legumelor expuse la toxinele din mediul ambiant și la pesticide. De asemenea, apele reziduale pot contamina sursele de apă precum lacurile, râurile și izvoarele care pot ajunge în apa de consum.

 3. Absorbție: aceasta este modalitatea prin care metalele grele intră cel mai mult în organism, deoarece ochii și pielea se află în contact aproape continuu cu mediul ambiant contaminat și cu materialele din care sunt construite lucrurile și clădirile care ne înconjoară.