Ce este gena p53 care controlează dezvoltarea cancerului?

Timp de generații am fost învățați că trăsăturile genetice pe care le au părinții noștri (împreună cu problemele de sănătate cu care se confruntă) vor fi, fără îndoială, transmise și moștenite de copiii noștri.

 Dar știința epigeneticii de astăzi modelează înțelegerea noastră că genetica noastră este, de fapt, controlată de factorii de mediu. Acest domeniu al geneticii arată că stimulii de mediu au capacitatea de a opri și a porni genele și, prin urmare, provoacă variații sau adaptare genetică. Atât expresiile genetice, cât și cele epigenetice sunt factori importanți ai sănătății noastre.

 În timp ce polimorfismul genetic este o schimbare a secvenței noastre ADN care are loc înainte de a ne naște, adaptarea epigenetică are loc după naștere. Această modificare este rezultatul influențelor factorilor de mediu la care suntem expuși. Un exemplu de polimorfism genetic este evident în cazul indivizilor cu un al treilea cromozom la cromozomul 21 (spre deosebire de doi cromozomi). Cunoscută și sub numele de trisomia 21, această anomalie genetică apare în timpul dezvoltării și înainte de naștere.

 În cazul adaptării epigenetice, secvența ADN nu conține o anomalie genetică specifică, totuși codul este tradus diferit cu consecințe nedorite. Această înțelegere a epigeneticii are un impact dramatic asupra înțelegerii noastre despre bolile cronice. Soarta trupurilor noastre nu este ținută captivă în ADN-ul moștenit de la mama și tata. În schimb, avem capacitatea de a ne reduce riscul de a dezvolta complicații de sănătate alegând să menținem obiceiuri de viață sănătoase. Ne putem îmbunătăți sănătatea astăzi prin reducerea nivelului de stres, odihnă adecvată, evitarea toxinelor, folosind tehnici de detoxifiere, consumând alimente de calitate și menținând relații pozitive.

Gena p53 și cancerul

 P53 este o proteină genetică critică pentru ca organismul să se asigure că celulele canceroase nu se dezvoltă. Acționând similar cu un bodyguard pentru ADN, gena p53 este un punct de control al cancerului. Ciclul celular se oprește atunci când gena p53 detectează anomalii în ciclul celular și activează gena p21. Gena p21 oprește ciclul celular prin inhibarea unei proteine care stimulează diviziunea celulară.

 Dacă ADN-ul este capabil de reparare, gena p53 permite ca diviziunea celulară să continue să aibă loc, asigurând expresia genetică adecvată. În caz contrar, celula este semnalată pentru apoptoză sau moarte celulară. Gena p53 este responsabilă pentru reglarea a sute de gene din corpul uman.

Stresul oxidativ și gena p53

 Gena p53 este influențată de factorii de stres de mediu care provoacă stres oxidativ. Stresul oxidativ duce la o creștere a radicalilor liberi și slăbește capacitatea de acțiune a antioxidanților. Când stresorii oxidativi sunt scăzuți, gena p53 este capabilă să acționeze ca un antioxidant, asigurând supraviețuirea unei celule. După cum s-a menționat anterior, gena p53 este, de asemenea, responsabilă pentru inițierea morții celulare și, ca rezultat, crește stresul oxidativ pentru a crea distrugerea celulară.

 O cauză majoră în dezvoltarea cancerului este rezultatul stresului oxidativ cronic. Mutațiile epigenetice apar atunci când gena p53 este deteriorată și genele nu mai au capacitatea de a inhiba divizarea celulelor canceroase. De fapt, adaptările epigenetice pot duce la producerea unei gene p53 mutante. Se arată că această formă de p53 determină creșterea celulară a cancerelor invazive.

Toxicitatea și activitatea genei p53

 Gena p53 poate fi deteriorată de perioade lungi de stres oxidativ și își va pierde capacitatea de a proteja ADN-ul unei celule. Unele metale, cum ar fi zincul, sunt critice pentru stimularea activității p53. Din păcate, un dezechilibru între zinc și cupru poate duce la desfacerea genei p53 și la inactivitatea ei.

 Dezechilibrul dintre o concentrație mare de cupru și o concentrație scăzută de zinc nu este singurul vinovat pentru deteriorarea proteinei p53. Cadmiul, aluminiul, mercurul și plumbul sunt exemple de alte metale grele care sunt toxice pentru activitatea genei p53.

 Riscul de creștere a cancerului din cauza perturbarea genei P53 poate fi determinat de expunerea la factori de mediu și toxine, inclusiv:

• Erbicide

• Pesticide

• Clor

• Fluor

• Radiații

• Poluarea aerului

 În plus, factorii dietetici pot contribui la creșterea riscului de cancer. Obiceiurile nesănătoase ale stilului de viață contribuie la condițiile de stres oxidativ cronic care împiedică funcționarea corectă a genei p53.

 Obiceiurile nesănătoase ale stilului de viață care introduc influențe chimice, fizice și biologice care contribuie la deteriorarea ADN-ului includ următoarele:

• Consumul de grăsimi trans

• Acrilamida și HCA care se găsesc în alimentele prăjite

• Glicemia ridicată

Compușii care se găsesc în natură protejează activitatea genei p53

 Antioxidanții protejează organismul de stresul oxidativ. Mulți antioxidanți puternici pot fi găsiți ca compuși naturali în sursele de alimente sănătoase. Protejarea genei p53 împotriva deteriorării este necesară pentru a reduce riscul de a dezvolta cancer.

 Următoarele surse de alimente conțin compuși naturali care ajută la protejarea activității genei p53:

• Legumele și fructele care sunt abundente în carotenoide;

• Germenii și legumele crucifere care sunt surse excelente de sulforafan;

• Turmericul care este bogat în curcumină;

• Nucile pecan, cojile de mere, ceaiul verde și cacaua crudă care conțin un compus natural cunoscut sub numele de catechine;

• Armurariul, legumele crucifere, ceapa și usturoiul care sunt surse excelente de glutation care este un antioxidant puternic;

• Fructele de pădure, ceapa roșie și varza roșie care conțin un compus cunoscut sub numele de antocianine;

• Cojile de struguri și fructele de pădure care conțin surse de stilbene, inclusiv resveratrol.

Terapia genică lipozomală p53

 Dr. Shin Akiyama a absolvit Facultatea de Medicină a Universității Medicale din Sapporo în 1989 și a fost pregătit ca specialist în chimioterapie. El tratează bolnavi de cancer de 30 de ani. În urmă cu aproximativ 10 ani, dr. Akiyama a început să practice imunoterapia. În urmă cu șase ani, a început să practice terapia genică pentru cancer.

 Potrivit dr. Akiyama, cauza numărul unu de cancer la bărbații japonezi este cancerul gastric, în timp ce la femeile japoneze este cancerul de sân.

 Lipozomii sunt vezicule sferice formate din lichid complet închise de un strat dublu de membrane grase. Lipozomii pot fi utilizați pentru a conține și administra nutrienți și terapii, cum ar fi p53 lipozomal. Dr. Akiyama și colegii săi închid sau „învelesc” gena p53 normală, fără mutații genetice, plus aminoacizi în lipozomi, apoi administrează acești lipozomi intravenos (IV).

 Lipozomii sunt încărcați pozitiv și sunt atrași de celulele canceroase deoarece celulele canceroase sunt încărcate negativ. În acest fel, lipozomii furnizează gene p53 intacte, nemutate celulelor canceroase, care apoi induce apoptoza sau moartea celulară programată, ucigând celulele canceroase. Potrivit Dr. Akiyama, terapia genică lipozomală p53 poate fi utilizată pentru a viza cu succes majoritatea cancerelor solide (nu cancerele de sânge), cum ar fi cancerul cerebral, cancerul pulmonar, cancerul de sân, cancerul de ficat, cancerul pancreatic și cancerul vezicii urinare.

Întăriți-vă genele p53

 Factorii epigenetici sunt în mod clar responsabili pentru creșterea riscului de a dezvolta cancere fatale. În timp ce genetica pe care ați moștenit-o de la părinții dumneavoastră joacă un rol în sănătate, influența factorilor epigenetici este unul dintre cei mai mari factori care vă pot ajuta sau vă pot afecta genele p53. Întăriți-vă activitatea genei p53 reducând expunerea la toxine și alegând obiceiuri sănătoase de viață.

 Consumul unei diete bogate în antioxidanți va ajuta genele p53 să funcționeze optim și să prevină creșterea și divizarea celulelor anormale. În fiecare zi aveți de ales între obiceiuri care vor hrăni cancerul sau îl vor preveni. Pe care le alegeți?