Care este legătura dintre dereglarea ritmului circadian și apariția cancerului?

 Cancer: acest cuvânt continuă să determine o frică paralizantă la majoritatea oamenilor, în ciuda științei și educației care există pentru a-i împuternici să se vindece. Vârsta, educația, munca, boala, căsătoria - toate sunt măsurate odată cu trecerea anilor. Viața și moartea sunt adesea măsurate în funcțíe de timp - spre deosebire de calitate.

Ce ar putea avea cancerul și timpul în comun?

 Conform unor ani de cercetare științifică, ritmul circadian - adică rotația de 24 de ore a Pământului, poate avea un rol mult mai important în resetarea propriilor ceasuri ale corpului pentru prevenirea și inversarea bolilor. Studiile asupra femeilor nevăzătoare și ale lucrătorilor de noapte (în mare parte asistente) au oferit o perspectivă mult mai amplă de ce aceste grupuri de persoane au rate semnificativ mai mari de cancer (în cea mai mare parte de sân), obezitate, diabet și depresie.

 Oamenii au un „ceas principal” care se află deasupra nervului optic în zona creierului hipotalamus. Ceasul nostru principal este programat în codul nostru genetic și nu poate fi schimbat. Strămoșii noștri au trăit cu acest ceas cu mult înaintea becurilor și a opțiunilor de mâncare rapidă de 24 de ore.

 Lumina soarelui intră în creier prin intermediul receptorilor din retină, iar acei receptori declanșează un semnal doar la ceasul principal și anume că este modul de vară. În fiecare dimineață, când ne trezim, vedem lumină și acea lumină ne va păstra ceasul principal într-un ritm circadian cu energia pământului. Lumina ne energizează și ne animă. Ceasul principal semnalează apoi toate ceasurile periferice din corpul nostru că suntem în regim de zi. Modul de zi este complet diferit de modul de noapte. Strămoșii noștri au fost foarte activi în timpul zilei - muncind afară, vânând hrană, alergând de prădători - toate aceste activități necesitând adrenalină. Fiecare celulă din corp are propriul ceas, inclusiv microbiomul (intestinul). Ceasul principal din creier trimite semnale hormonale care călătoresc în tot corpul sincronizând celulele la ciclul luminos/întunecat, respectiv zi/noapte.

 Corpul uman are două funcții principale, pe care le cunoaște perfect și exact cum să îndeplinească: supraviețuirea și reproducerea. Ceasurile circadiene ajută fiecare celulă din corp să știe când să folosească energia, când să se odihnească, când să repare ADN-ul sau când să-l reproducă. Celulele de păr, de exemplu, cresc în timpul zilei și încetinesc noaptea - când celulele de păr sunt în regim de reparare. Acest lucru poate afecta de exemplu tratamentul cancerului administrat dimineața devreme - când celulele nu se remediază - ducând la pierderea părului. Studiile efectuate asupra lucrătorilor în noaptea de noapte arată că de multe ori aceștia au ceasul intern neregulat. Lucrătorii în turele de noapte mănâncă în miezul nopții, dorm în timpul zilei și astfel echilibrul lor hormonal nu este în sincronizare cu ritmul circadian. Oamenii care călătoresc în zonele orare au, de asemenea, ceasurile interne dereglate.

 Acest lucru determină o dereglare certă a comunicării interne. Hormonii sunt mesageri chimici care transmit corpului ce trebuie să facă. Melatonina este un hormon critic pentru crearea homeostaziei în organism și este, de asemenea, cel mai puternic antioxidant. Melatonina se poate produce doar în întuneric complet. Există de fapt mai multă melatonină produsă în intestinul nostru decât în creierul nostru. Există anumite tipuri de bacterii care sunt produse numai noaptea, în prezența melatoninei. Iar aceste bacterii fac ca neurotransmițătorii să devină și mai importanți.

Șocurile emoționale, stresul psihologic și apariția cancerului

 Dr. Ryke Geerd Hamer a făcut cercetări ample asupra cauzelor emoționale ale cancerului. El a prezentat în celebrele sale lucrări privind cancerul cele cinci etape ale formării tumorilor în organism. Cercetările sale din acest domeniu se numesc „Noua medicină germanică”.

 Dr. Hamer a descoperit că adevărata cauză a cancerului și a altor boli grave este „un șoc traumatic neașteptat pentru care oamenii nu sunt pregătiți emoțional.” În marea majoritate a bolnavilor de cancer, există o combinație de stresuri psihologice și fiziologice care au contribuit, la nivel celular, la epuizarea adrenalinei, a excesului de zahăr și a lipsei de oxigen - determinând astfel celulele individuale să sufere mutații și să devină canceroase.
Factorii care contribuie la reducerea celulelor normale de adrenalină, cu conținut ridicat de zahăr și cu un nivel scăzut de oxigen includ: alimentația slabă, toxinele, radiațiile EMF, lipsa de exerciții fizice, lipsa expunerii la lumina solară.

 Stresorii psihologici includ (dar nu se limitează la acest lucru): șocul de neevitat (pierderea persoanei iubite, divorțul), sentimentele reprimate, depresia, somnul insuficient, traumele emoționale, etc. Potrivit doctorului Hamer, acest „șoc ineludabil” se întâmplă cu doi ani înainte de diagnosticul de cancer. Acesta creează un ciclu vicios.

 Ciclul începe cu șocurile/traumatismele emoționale care pot afecta somnul profund și producerea melatoninei în corp. Din nou, melatonina este necesară pentru inhibarea creșterii celulelor canceroase și este hormonul principal responsabil pentru reglarea sistemului imunitar. În timpul primei faze, centrul reflexului emoțional din creier se descompune încet, creând o „pată” întunecată pe creier. Dr. Hamer a dovedit această teorie cu fiecare pacient diagnosticat cu cancer, deoarece aceste pete întunecate erau vizibile pe razele X și scanările creierului. Fiecare parte a centrului reflex emoțional din creier controlează și este conectată la un organ sau o parte a corpului și atunci când centrul emoțiilor se descompune, la fel comunicarea cu organul sau partea corpului cu care este conectată. Sistemul imunitar primește, de asemenea, mesaje subconștiente din centrul emoțiilor pentru a încetini sau chiar a înceta să funcționeze.

 Amintiți-vă, atunci când corpul uman se confruntă cu stresul unui șoc de neevitat, hormonul cortizol ajută la decizia a două opțiuni – a lupta sau a fugi și închide orice funcții care ar putea sta în cale. Dacă simțiți (la nivel subconștient) ca și cum ați „murit” emoțional - creierul dumneavoastră trimite mesaje pentru a vă închide sistemul imunitar. Când vă închideți sistemul imunitar - virusurile, bacteriile și alți agenți preiau controlul.

 În timp, nivelurile crescute ale hormonilor de stres determină să se epuizeze adrenalina. Adrenalina este responsabilă pentru eliminarea și transformarea glucozei (zahărului) din celule pentru energie în întregul corp - în timp ce insulina este responsabilă pentru transportul glucozei în celule. Când rezervele de adrenalină sunt epuizate din cauza stresului constant, nivelurile de zahăr cresc în interiorul celulelor, lăsând loc pentru oxigen. Aceasta înseamnă că celulele individuale au puțină sau deloc adrenalină pentru a transforma glucoza în energie pentru organism și nu mai au loc pentru a lua oxigen din fluxul sanguin.

 Lipsa de oxigen și de energie a celulelor înseamnă că celulele normale suferă mutații în timpul procesului de divizare creând noi celule canceroase. Pe măsură ce celulele devin mai acide (caracterizate de un pH scăzut) datorită produselor reziduale acumulate prin fermentația excesului de hormoni de stres, a alimentației dezechilibrate, a excesului de zahăr și a lipsei de oxigen - virusuri oportuniste, bacterii, drojdii, mucegaiuri, ciuperci și candida prosperă toate într-un mediu scăzut, acid, cu pH scăzut.

 Dr. Hamer consideră că șocul este cel care suprimă sistemul imunitar, alături de microbii oportuniști (bacterii, virusuri, drojdii, ciuperci) care se hrănesc cu celule de glucoză care formează celule canceroase. Drojdii precum ciupercile oferă un proces natural de fermentare care se întâmplă în mod esențial în interiorul celulei individuale, oferind în schimb energie și factorul natural de creștere. Rezultatul este formarea unei „tumori”, iar celulele tumorale sunt ținute ostatice de ciuperca care le locuiește.

 Cea mai bună cale pentru a preveni toate acestea și mai ales cancerul este să trăim pe posibil așa cum au făcut strămoșii noștri. Ieșiți la soare primul lucru dimineața. Dacă mergeți la muncă când încă afară este întuneric și vă întoarceți acasă tot pe întuneric - ieșiți afară și faceți o pauză când este soare. Mâncați în timpul zilei când este posibil. Mâncați natural și organic și evitați zahărul alb și toți îndulcitorii artificiali.

 Odihniți-vă suficient și faceți exerciții fizice pe parcursul zilei ori de câte ori este posibil. Faceți o plimbare la prânz sau după serviciu. Urmăriți apusul. Încercați să vă setați o oră de culcare obișnuită între orele 22-23. Trebuie să aveți un somn bun, astfel încât să organismul dumneavoastră să elibereze melatonină. Dacă ați avut o pierdere, un deces în familie, un divorț - întrebați-vă ce v-a învățat această situație de viață?

 Acestea pot părea lucruri simple, dar sunt puternice. Strămoșii noștri au trăit după ritmul circadian al Pământului și au avut mult mai puțin disconfort și depresie decât copiii noștri astăzi. Luăm pastile pentru a ne ascunde depresia, trăim în lumină artificială, mâncăm tot timpul și apoi luăm alte pastile pentru a dormi. Am evoluat în multe feluri, dar am devenit din ce în ce mai dependenți de oameni și substanțe sintetice din afara noastră; să nu uităm că natura a ascuns mecanisme de auto-vindecare în noi.