Cum poate stresul emoțional să crească riscul de cancer de sân?
Multe persoane, dar mai ales femeile se confruntă adeseori cu sentimente de neglijare, furie, rănire, pierdere, ură, resentimente sau durere. Totuși aceste neplăcute stări emoționale, într-un cuvânt stresul emoțional, sunt de asemenea, implicate în dezvoltarea și progresul cancerului de sân. Medicina modernă atribuie dezvoltarea cancerului schimbărilor din ADN care reduc sau elimină controlul normal al creșterii celulare și a morții celulelor programate.
În prezent, un număr tot mai mare de oameni este dispus să accepte faptul că toxinele din mediu, virușii și expunerea la radiații sunt implicate în dezvoltarea cancerului. Cercetările occidentale susțin chiar ideea că depresia poate afecta funcția sistemului imunitar - prima linie de apărare împotriva cancerului. Cu toate acestea, rareori stresul emoțional a fost considerat deosebit de relevant pentru procesul cancerului de către medicina
convențională.
În prezent, nu există niciun remediu magic care să elibereze mintea de toate greutățile vieții. Cu toate acestea, se știe că respirația profundă calmează un sistem nervos simpatic agitat, responsabil de reacția „luptă sau fugi” și relaxează organismul. Exercițiile fizice, o dietă sănătoasă și activitățile de calmare a minții, cum ar fi yoga, meditația, tehnica de eliberare emoționale (EFT), psihoterapia, Reiki, Qi gongul, terapia muzicală și MTC (medicina tradițională chineză), pot fi utile în acest sens. Epuizarea mentală este dăunătoare și responsabilitățile de viață ar trebui să fie compensate de divertisment și de multă relaxare. Dacă doriți să aveți o perspectivă sănătoasă asupra vieții, petrecerea timpului cu prietenii și familia și îmbrățișarea unui sentiment de recunoștință va reduce nu numai riscul de cancer, ci vă va face o persoană mult mai fericită și mai sănătoasă.
Conform cercetătorilor, stresul emoțional are următoarele consecințe negative asupra organismului:
- crește hormonii de stres care slăbesc funcția imunitară;
- alterează metabolismul hormonilor și al toxinelor din mediul ambient;
- stimulează activitatea celulelor canceroase;
- suprimă sistemul imunitar;
- stimulează angiogeneza, adică formarea de noi vase de sânge care alimentează tumorile;
- inactivează genele care suprimă apariția tumorilor;
- stimulează factorii de creștere care determină dezvoltarea celulelor canceroase;
- crește riscul mutațiilor genetice;
- alterează genele care controlează răspunsul la stres;
- reduce numărul celulelor Natural Killers (NK) care în mod normal luptă împotriva celulelor canceroase.
Medicina tradițională chineză, stresul emoțional și cancerul
În timp ce medicina occidentală ar putea să nu recunoască acest lucru, ideea că stresul emoțional poate contribui la dezvoltarea cancerului a fost cunoscut încă din antichitate în China. Medicina tradițională chineză (MTC) consideră că toate bolile interne sau cronice sunt cauzate de cele șapte emoții majore - furie, șoc, spaimă, frică, stres, anxietate și durere.
Vizualizarea medicală tradițională chineză a etiologiei cancerului (etiologia înseamnă cauză), care a evoluat de-a lungul multor secole, recunoaște impactul modificărilor genetice și al toxinelor de mediu ca factori care contribuie la apariția acestei boli. Cu toate acestea, MTC înțelege că, deși există multe motive pentru apariția cancerului, una dintre cauzele principale este reprezentată de emoțiile negative. În special, MTC consideră că depresia (ca și mânia reprimată), durerea (de obicei din cauza morții unei persoane iubite) și anxietatea (îngrijorarea și teama și gândirea circulară în exces - o mulțime de idei stagnante) reprezintă factori majori care contribuie la apariția acestei boli.
Dacă stagnarea energiei continuă, ea se poate prezenta în sine ca o tumoare sau un alt tip de activitate celulară excesivă. Convingerea a fost aceea că corpul uman este susceptibil la cancer atunci când este supus stresului emoțional sau perturbării. După cum se menționează în Jurnalul Institutului de Medicină Tradițională și de Îngrijire Preventivă, un text care datează din dinastia Ming și elaborat de către chirurgul Chen Shigong (1555-1636) a indicat faptul că cancerul de sân "rezultă din anxietate, depresie emoțională și dispreț, care afectează de asemenea ficatul, splină și inimă și provoacă obstrucția meridianelor corpului."
Această teorie este menționată de asemenea și în alte tratate clasice medicale chinezești, cum ar fi Canonul Împăratului Galben și Oglinda de Aur a Medicinii Originale. Numeroase studii intermediare și actuale au descoperit același lucru. De exemplu, un studiu chinezesc din anul 2016 a constatat că factorii psihologici, cum ar fi stresul, anxietatea și depresia, pot fi considerați factori de risc pentru cancerul mamar.
Cum poate stresul emoțional să altereze genele?
Există, de asemenea, un domeniu al "psihoneuroimunologiei". Acesta studiază modul în care stările psihologice, așa cum sunt detectate în activitatea sistemului nervos, afectează sistemul imunitar. Psihoneuroimunologia implică legătura dintre creier, sistemul nervos periferic și corp. Aceasta sugerează că stresul emoțional crește sensibilitatea unei persoane la cancer prin modificarea genelor care controlează răspunsul la stres.
Mecanismele prin care emoțiile pot stimula procesul cancerului includ creșterea hormonilor de stres care diminuează funcțiile imunitare și modifică metabolismul hormonilor și al toxinelor de mediu. Pe scurt, teoria este aceea că creierele noastre stresate trimit semnale către glandele suprarenale pentru a produce hormoni de stres. La rândul lor, acești hormoni de stres declanșează o activitate canceroasă, cum ar fi producerea radicalilor liberi (care deteriorează ADN-ul), inflamația și stimularea factorilor de creștere care pot stimula creșterea celulelor tumorale. După formarea unei tumori, stresul emoțional contribuie apoi la progresia bolii.
Sistemul nervos simpatic și răspunsul “luptă sau fugi”
Sistemul nervos simpatic (SNS) este sistemul primar implicat în răspunsul de tip luptă sau fugă. Acest mecanism de răspuns este intim legat de sistemul nervos ca o modalitate de a răspunde durerii sau stresului, inclusiv stresului din furie. Putem să fugim de ceva, să ne luptăm sau să înghețăm în acest moment, dar atâta timp cât suntem expuși unui pericol (fie real sau implicit), vom rămâne în acest mod, determinând nenumărate daune sănătății noastre fizice și emoționale. Numeroase studii au arătat că SNS, atunci când este activat în mod repetat sau cronic, poate determina de fapt dezvoltarea și răspândirea cancerului. Acest lucru se datorează faptului că mecanismele de stimulare a adrenalinei și noradrenalinei din cadrul acestuia pot modifica codul genetic, degradarea ADN-ului și declanșarea unei cascade de procese pro-cancer.
Până de curând, nu părea să existe decât o relație cauzală între stres și boală, cel puțin în medicina occidentală. Cu toate acestea, studiile recente au arătat că traumele emoționale reprimate afectează de fapt ADN-ul nostru, și, din fericire, mai mulți cercetători și medici țin cont de acest lucru. Este important că acum este recunoscut faptul că legătura dintre minte și corp față de cancer nu este o filosofie; este un fapt biologic. Influențele mediului, cum ar fi stresul și emoțiile, modifică genele.
După cum s-a menționat mai sus, există un număr de factori care modifică celulele. În special, este vorba despre aceleași stresuri psihologice ca cele consemnate de MTC (Medicina tradițională chineză). Acestea pot include șoc, sentimente reprimate, durere, depresie, izolare, traume emoționale și conflicte externe. Pentru a fi clar, în timp ce emoțiile toxice nu ne schimbă de fapt genele noastre, acestea declanșează o creștere a schimbărilor celulare care au ca rezultat cancerul. Degradarea continuă a structurii epigenetice a genelor noastre conduce la afectarea imunității și la creșterea susceptibilității la mutații celulare.
Cu alte cuvinte, în timp ce ADN-ul nostru este blocat, factorii emoționali pot precipita o reacție chimică în corpul nostru care poate modifica permanent modul în care genele reacționează. De exemplu, în cazul cancerului de sân, gena care inhibă în mod normal creșterea tumorilor (gena P53) este închisă prin trăirea experiențelor negative, în timp ce alte gene care promovează răspândirea cancerului sunt activate (cum ar fi gena Bcl2).
Celule stem canceroase și stresul emoțional
Un alt aspect foarte important este acela că celulele stem canceroase (CSC) sunt stimulate să se regrupeze și să crească prin factori inflamatorii relaționați cu diferiți factori stresanți pentru corp - incluzând emoțiile toxice. (Celulele stem canceroase sunt singurele celule canceroase care pot metastaza și sunt adeseori rezistente la medicamentele chimioterapeutice standard, precum și la radioterapie). Acesta este un alt motiv pentru care stresul emoțional este, fără îndoială, o cauză majoră a cancerului și a reapariției acestuia.
În timp ce o dezamăgire nu este posibil să provoace cancer, stresul emoțional cronic va crește cu siguranță riscul de apariție a cancerului și reapariția (remisia) acestuia. Având în vedere că este destul de clar că stresul emoțional poate contribui la dezvoltarea unor boli cum ar fi cancerul, este important să se reducă efectele sale negative asupra sănătății. Nu este întotdeauna ușor să ne gestionăm furia, dar este important să găsim puncte de lucru constructive pentru aceasta. A învăța să controlăm stresul emoțional este în mod clar un factor important pentru prevenirea cancerului, precum și a progresiei bolii.