Mânia este o emoție extremă

 Doamna Claudia De Angelis, licențiată în psihologie, specialistă în terapie sistemică și meditație și Julia Echeverria, jurnalistă la o publicație de sănătate alternativă, tratează în cadrul acestui articol o temă care ne preocupă pe mulți dintre noi, și anume mânia.

 Atunci când simțim mânie este, figurat vorbind, ca și cum un animal sălbatic ne-ar invada modul de a acționa. Sentimentul devine dificil de controlat, iar uneori se poate genera o situație care rănește persoanele apropiate și uneori inclusiv pe noi înșine.

 Dincolo de faptul că este o emoție extremă, mânia – așa cum susține specialista noastră - este un sentiment care ascunde ceva mult mai profund. Tocmai de aceea este important să învățăm să o recunoaștem deoarece, atunci când apare, în realitate ne semnalizează faptul că ceva nu este în regulă în interiorul nostru.

 În cadrul acestui interviu, psihologul Claudia De Angelis ne explică cum să canalizăm mânia în energie pozitivă, cum să o eliberăm fără a face rău celor din jur și nouă înșine și mai ales, cum să aducem la suprafață sentimentele profunde care se ascund în spatele mâniei și care pot produce multă suferință celorlalți.

 Jurnalist: Doamna psiholog, azi aș vrea să vorbim despre un sentiment des întâlnit și foarte nociv: mânia. Se pare că totul începe cu o supărare care, dintr-un anumit motiv, se transformă în ceva exploziv care este greu de controlat. Ne înfuriem, „explodăm” de mânie, iar în această explozie îi rănim adeseori pe cei apropiați: prieteni, colegi de muncă, partenerul, familia, etc. Mă interesează, doamna psiholog, de ce ne este atât de greu să controlăm mânia?

 Psiholog: Așa cum ați remarcat deja, mânia este un sentiment foarte frecvent și extrem. Însă aș dori să adaug faptul că, în plus, este vorba despre un sentiment secundar, deoarece mânia ascunde un alt sentiment mai profund, primar, cum ar fi singurătatea sau abandonul. Acestea două sunt existențiale. Ființelor umane, în general, le este dificil să-și controleze sentimentele, în special atunci când sunt atât de extreme precum mânia sau chiar ura. Însă punctul de plecare pentru a începe să lucrăm asupra ei este tocmai identificarea.

 Jurnalist: La ce ne ajută să învățăm să identificăm mânia?

 Psiholog: Așa cum am menționat anterior, este foarte important să învățăm să o identificăm, deoarece astfel ajungem să îi recunoaștem magnitudinea. În momentul în care o lăsăm să iasă la lumină, se va desfășura încetul cu încetul și ne va lăsa să întrevedem ce durere profundă există în spatele ei și care anume dintre aceste sentimente existențiale sunt puse în joc (abandonul sau singurătatea).

 Jurnalist: Însă la modul obișnuit, atunci când lăsăm mânia să iasă la suprafață o proiectăm asupra cuiva. Este ca și cum considerăm că mânia ne dă dreptul să jignim, să ofensăm, să-i spunem tot felul de lucruri celuilalt. Cel mai trist este faptul că adeseori putem răni pe cineva care nu are nimic de a face cu situația care a generat de fapt mânia, iar aceasta poate fi foarte periculos...

 Psiholog: Exact. Pentru a-i învăța pe pacienții mei să evite aceste situații de furie eu utilizez tehnici de vizualizare. Obiectivul este de a-i învăța să lase să iasă la suprafață mânia, însă fără a răni pe nimeni și în principal, propria lor persoană.

 Jurnalist: Și cum se poate realiza acest obiectiv?

 Psiholog: Este un exercițiu care se realizează în stare de relaxare, cu ochii închiși. Prima dată se respiră profund de cinci ori, iar apoi, timp de câteva minute, se recreează în minte scena care ne-a provocat reacția de mânie. Acordăm suficient timp acestei etape pentru a vedea personajele care au participat la situația respectivă, se recunoaște sentimentul de mânie și se simte în corp. După câteva minute în care s-a exprimat acest sentiment, terapeutul întreabă ce sentiment există dincolo de mânie, în profunzime. Imediat apare și răspunsul care poate să fie frica de rămâne singur, iar pacientul „se scufundă” în acea frică, ajutând-o să iasă astfel la iveală. Aceasta este, în realitate, modalitatea cea mai bună de a depăși orice sentiment dureros care iese la suprafață pentru a fi conștientizat și soluționat.

Despre maturizarea inteligenței emoționale

 Jurnalist: A simți mânie poate fi ceva pozitiv pentru o persoană?

 Psiholog: Nu, în măsura în care rămânem blocați în ea și totuși poate deveni ceva pozitiv dacă o dezvăluim și rămânem față în față cu ea pentru a vedea ce se ascunde în profunzime.

 Jurnalist: Ce se petrece cu o persoană care rămâne blocată în mânie?

 Psiholog: Mânia poate apărea sub două forme: prima este o formă invizibilă, adică mânia nu găsește căi pentru a se descărca și se poate exprima sub diverse simptome fizice, cum ar fi tensiuni musculare, dureri de cap, tulburări de stomac, hipertensiune, nevralgii, etc. Cealaltă formă, așa cum am menționat deja, se manifestă prin episoade explozive și incontrolabile de mânie. Însă, cu adevărat, mânia este un sentiment foarte nociv care blochează de asemenea posibilitatea maturizării inteligenței emoționale. Toate sentimentele care se reprimă precum mânia, rușinea, frustrarea, vinovăția sau ranchiuna, ascund de fapt adevărul lucrurilor care ni se petrec și ascund anumite sentimente primare.

 Jurnalist: Care sunt aceste sentimente primare?

 Psiholog: Singurătatea și abandonul. Sunt cele două sentimente care se află ascunse în profunzime și care ne generează durere și suferință intensă. Aceste sentimente sunt existențiale și nu contează câte succese avem în viață, ele vor fi întotdeauna prezente până când le vom aduce la lumină. Pentru aceasta, este foarte bine să canalizăm mânia și să o lăsăm să iasă pentru a putea descoperi aceste sentimente primare.

 Jurnalist: Ce se întâmplă atunci când canalizăm mânia și aceste sentimente primare?

 Psiholog: Atunci se produce maturizarea inteligenței emoționale, iar aceasta se obține în principal, prin recunoașterea acestor sentimente. Iar atunci când afirm recunoașterea sentimentelor, mă refer la recunoașterea acestora într-un mod trăit și nu intelectual.

 Jurnalist: Care este diferența dintre o modalitate și cealaltă?

 Psiholog: Intelectualitatea nu poate explica un sentiment, sentimentele sunt vibrante, se simt și se trăiesc. Tocmai de aceea, modalitatea de a lucra cu pacienții mei este aceea a vizualizării imaginilor într-o stare meditativă. Aceasta este o metodă foarte utilă deoarece le permite să retrăiască scena care a provocat mânia.

 Jurnalist: Iar retrăind scena se obțin beneficiile…

 Psiholog: Sigur, deoarece reușim astfel să identificăm diferite sentimente, iar aceasta ne ajută ca simțirea să nu fie haotică și să putem depăși criza. Situația este similară cu cea care apare dacă de exemplu, suntem la mare și ne lovește un val care ne răstoarnă și nu mai știm dacă vom reuși să ieșim la suprafață. O criză emoțională este similară cu această situație: sentimentele ne iau pe sus asemeni unui val și putem ajunge chiar la un moment în care nu mai știm cum putem ieși din acea situație.

 Jurnalist: De aici rezultă importanța de a învăța să recunoaștem și să canalizăm mânia…

 Psiholog: Exact, este fundamental să învățăm să ajungem la cauza mâniei și a altor sentimente secundare pe care le-am amintit anterior. Aceasta este cheia pentru a ne simți din ce în ce mai bine în primul rând cu noi înșine și bineînțeles cu ceilalți.

 Jurnalist: Puteți să ne oferiți și alte sfaturi care să ne ajute să eliberăm mânia?

 Psiholog: O modalitate foarte utilă de a elibera mânia este de a practica anumite tehnici de relaxare pentru a învăța să ne relaxăm într-un moment de furie. De asemenea, ne poate ajuta să învățăm să respirăm profund sau să lăsăm corpul să se exprime liber, în modul în care este necesar: să plângem, să strigăm, să realizăm exerciții fizice intense sau să ieșim la o plimbare în ritm alert... în fine, să facem o anumită activitate care să ne permită să ne liniștim și să privim situațiile de viață cu mai mult calm.

Despre abandonarea “polilor”

 Jurnalist: Doamna psiholog, a înțelege cum funcționează mânia ne poate ajuta să o canalizăm în mod pozitiv?

 Psiholog: Da, absolut. Mânia este de fapt un sentiment extrem de supărare. Pentru a înțelege mai bine cum funcționează aceasta este foarte util să ne gândim la analogia cu polii Pământului, și anume că nu este indicat să se locuiască acolo. La fel se petrece și cu polul negativ al ființei: toate emoțiile negative precum ura, mânia, depresia, panica, lipsa de control se află acolo.

 Jurnalist: Și analogic vorbind, cum putem face pentru a trece de la frigul extrem la o zonă mai caldă?

 Psiholog: Atunci când putem recunoaște aceste emoții negative înseamnă că am emigrat deja spre o zonă medie. În această zonă medie se află nuanțele sentimentelor unei persoane aflate în echilibru și în armonie, a unei persoane mature din punct de vedere emoțional.

 Jurnalist: Care sunt mai exact aceste nuanțe la care vă referiți?

 Psiholog: De exemplu, în zona medie se află supărarea, iar la polul negativ se află mânia; tristețea, bucuria, activitatea și teama sunt în zona medie, iar depresia, anxietatea, ura și panica sunt la polul negativ.

 Jurnalist: Accesarea acestor zone calde ne garantează dobândirea echilibrului emoțional?

 Psiholog: Da. În cazul nuanțelor emoționale experimentăm multe emoții, iar multe dintre acestea nu ne plac neapărat, însă fac parte din menținerea echilibrului. Echilibrul emoțional este de fapt acea zonă medie unde putem experimenta totuși o varietate de emoții care ne plac și altele care nu ne plac. Nimănui nu-i place neapărat să fie trist, supărat sau impacientat, totuși chiar și aceste nuanțe emoționale fac parte din starea emoțională aflată în echilibru. Nu există să nu ne mai supărăm niciodată în viață sau să evităm tristețea pentru totdeauna. Sentimentele umane sunt pozitive și negative în cazul fiecăruia dintre noi.

 Jurnalist: Exact, este imposibil să ne simțim tot timpul bine. Există momente în care ne mai „sare muștarul”, cum se zice în popor...

 Psiholog: Bineînțeles, nu putem fi doar buni și să avem tot timpul doar sentimente bune și plăcute. În fiecare ființă umană coexistă și alte sentimente în formele lor arhetipale sau extreme. Cu toate că oamenilor nu le place în general să audă asta, în interiorul nostru trăiesc în același timp și Hitler și Gandhi.

 Jurnalist: Chiar este așa?

 Psiholog: Da, așa este.

 Jurnalist: Și ce putem face cu aceste laturi emoționale care ne produc uneori o avalanșă de sentimente chiar contradictorii?

 Psiholog: Cel mai bine este să începem să le recunoaștem deoarece ambele există în interiorul nostru, iar atunci când ajungem să le recunoaștem, înseamnă că am început să evoluăm. Conform analogiei prezentate anterior, acest lucru se obține trecând de la poli la centru într-un mod conștient.

 Jurnalist: Ce se petrece în mod punctual cu mânia?

 Psiholog: Eliberarea emoțiilor extreme, cum este și mânia, ne eliberează de o povară foarte grea care uneori ne însoțește mulți ani de-a lungul vieții.

 Jurnalist: În concluzie doamna psiholog, cum putem canaliza mânia?

 Psiholog: Cel mai important aspect dintre toate este să canalizăm mânia într-un mod pozitiv, ceea ce am explicat deja cum se face. Sentimentul de mânie, odată ce este eliberat, lasă să apară la suprafață ceea ce este ascuns sau asociat. Însă fiecare sentiment este unic în sine, iar odată ce este recunoscut și simțit, se eliberează acea povară care a fost purtată atâta timp în interior.

 O veche legendă populară ne arată cum mânia se poate ascunde sub forma altor sentimente, ascunzând de fapt emoții mai profunde cum, este în acest caz, tristețea. Legenda respectivă povestește că într-o zi Mânia și Tristețea s-au dus împreună să facă baie într-un lac. Mânia, ca întotdeauna, era grăbită și a ieșit repede din apă. Însă cum îi este dificil să vadă realitatea, iar de multe ori este chiar oarbă, a luat din grabă hainele Tristeții și a plecat. Mai leneșă și mai lentă, Tristețea a terminat și ea baia în lac, dar apoi nu și-a mai găsit hainele. Însă cum nu-i place să rămână goală, a decis să-și pună hainele Mâniei.
 Astfel, în anumite ocazii ne întâlnim cu o mânie teribilă și chiar crudă în spatele căreia se ascunde tristețea sau melancolia. Ceea ce trebuie să înțelegem atunci, dacă dorim să învățăm cum să ne canalizăm mânia, este faptul că în spatele unei supărări puternice întotdeauna este ascunsă durerea. Furia sau mânia este doar un scut care se folosește pentru a acoperi suferința. Pentru a soluționa cu adevărat o criză de mânie, în primul rând este necesar să dezvăluim și să recunoaștem durerea și tristețea care este de fapt cauza mâniei.