Proprietăţile fizico-chimice ale vitaminei C

  Din punct de vedere chimic, vitamina C sau acidul ascorbic este o lactonă cu 6 atomi de carbon.

 Acidul ascorbic este o pulbere incoloră şi inodoră. Acesta are masa molară de 176,13 g/mol și se găseşte în stare de agregare solidă, cu punctul de topire la 190-192 grade C şi are o solubilitate bună în apă, de 330g/l la 22 grade C.

 Vitamina C este sintetizată din glucoză în ficat la unele dintre mamifere şi în rinichi, la păsări şi reptile. Alte specii, printre care şi oamenii, nu sunt capabile, din păcate, să sintetizeze vitamina C în propriul organism. De aceea este necesară administrarea de vitamina C din alimente şi din suplimente alimentare.

 Deoarece vitamina c este o vitamină solubilă în apă, organismul nu poate stoca vitamina C. Din acest motiv, nu există pericol de superdozare, vitamina C neutilizată de organism fiind eliminată prin urină.

 Vitamina C este vitală, însă, suplimentarea, în mod regulat, a dietei zilnice cu vitamina C, în special în perioadele de boală, de epidemii, de schimbare a anotimpului, de devitalizare a organismului. Lipsa vitaminei C determină, în principal, apariţia scorbutului, dar duce şi la slăbirea sistemului imunitar, la lipsa vitaminei E, la dezvoltarea unei stări de astenie fizică şi psihică şi, implicit, la apariția unor afecțiuni.

 Vitamina C este foarte labilă, sensibilă la lumină, aer şi căldură. Vitamina C este o moleculă foarte ușor oxidabilă şi, prin urmare, se degradează rapid prin procesarea alimentelor. În acest sens, pe lângă aportul de vitamina C din alimente proaspete (fructe şi legume), se impune şi un aport suplimentar al vitaminei C din suplimente alimentare.

Rolul vitaminei C în organism:

 Vitamina C are un rol deosebit de important în organism. Vitamina C se administrează atât preventiv sau în tratamentul unor afecțiuni, cât şi în perioada de convalescență.

 - În perioadele de stres intens şi suprasolicitare, organismul are nevoie de o cantitate suplimentară de vitamina C, deoarece aceasta participă la sinteza unor substanțe esențiale din organism, cum ar fi norepinefrina (hormon adrenergic şi neurotransmițător al sistemului nervos simpatic), substanță necesară în răspunsul organismului la stres.

 - De asemenea, vitamina C acționează ca un detoxifiant şi ajută la curățarea organismului de toxine precum fumul de țigară, monoxidul de carbon etc.

 - Ea este, de asemenea, folosită pentru a proteja celulele corpului de stresul oxidativ, datorită capacității sale antioxidante remarcabile

 Vitamina C este un donator de electroni, ceea ce explică proprietățile sale antioxidante. Funcțiile sale biochimice şi moleculare sunt determinate de această proprietate.

 Vitamina C acționează ca un donator de electroni pentru 8 enzime din organismul uman. Trei din aceste enzime participă la hidroxilarea colagenului, una este necesară pentru biosinteza norepinefrinei, una intervine în amidarea hormonilor peptidici şi una în metabolismul tirozinei.

 De asemenea, vitamina C interacționează cu enzime, având activitate de tip monooxigenază sau dioxigenază. Oxigenazele introduc oxigenul direct în molecula organică, rezultând un peroxid de tipul R-OOH, mai cunoscut sub denumirea de radical liber. Ca şi antioxidant puternic, vitamina C protejează mediile fluide ale organismului (sânge, fluide intracelulare, fluide interstiţiale) de acțiunea acestor radicali liberi.

 - Vitamina C protejează lipoproteinele cu densitate mică împotriva oxidării şi a formării aşa-zisului ,,colesterol rău”, susținând astfel sănătatea cardiovasculară.

 - Rolul vitaminei C este esențial şi în prevenirea anemiei. Capacitatea antioxidantă a vitaminei C stabilizează folatul în plasmă. Vitamina C promovează absorbția fierului solubil, posibil prin chelarea sau prin menținerea fierului în forma sa redusă, Fe2+

 - Vitamina C este esenţială pentru menţinerea structurii colagenului, ajută la regenerarea pielii, si face ca dinţii, gingiile şi oasele să fie puternice şi sănătoase. Vitamina C este deci foarte necesară pentru a menţine starea de sănătate a pielii, cartilajelor, dinților, oaselor, inimii si vaselor de sânge

 - Vitamina C are un rol important în regenerarea vitaminei E, menține şi susține proprietățile antioxidante ale acesteia.

 - Vitamina C susține sănătatea sistemelor respirator şi imunitar. S-a dovedit clinic că vitamina C poate scurta durata şi severitatea răcelii. Cantități mari (de la 1 la 8 grame zilnic de Vitamina C), luate în primele zile ale răcelii, pot reduce boala cu 23%.

Surse de vitamina C:

 Acidul ascorbic se găsește în multe fructe şi legume. Citricele şi sucurile proaspete din citrice sunt surse deosebit de bogate de vitamina C, dar şi alte fructe precum pepenele roşu, pepenele galben, cireșele, kiwi, mango, papaya, căpșunile, cătina, acai, afinele, acerola, coacăzele-negre conțin, de asemenea, cantități importante de vitamina C. Legumele, cum ar fi varza, broccoli, varza de Bruxelles, muguri de fasole, conopida, muștarul, ardeiul roşu şi ardeiul verde, mazărea, roşiile, cartofii, pot fi surse foarte bune de vitamina C.

Dozajul vitaminei C:

 Argumentele pentru ,,megaterapia" cu vitamina C au fost inițial prezentate în Statele Unite de către cercetătorul Irwin Stone şi ulterior elaborate de către Linus Pauling, câștigător a două Premii Nobel. Stone a contestat doză zilnică recomandată, pe care o considera prea mică. El şi-a bazat argumentația, în primul rând, pe rata mare de biosinteză a vitaminei C la animalele care produc singure această vitamină şi pe estimarea făcută de cercetătorul G.H. Bourne, conform căreia, în dieta zilnică obișnuită, o gorilă are un aport zilnic de circa 4,5 g de acid ascorbic. Argumentele sale pentru aportul zilnic de cantităţi mari de acid ascorbic a fost îmbrățișat cu entuziasm şi extins de Pauling.

 Pauling menționează că oamenii, maimuțele, liliecii şi cobaii nu pot produce propria vitamina C pe plan intern, în propriul organism, din cauza lipsei unei enzime hepatice vitale - așa că trebuie să obțină necesarul de vitamina C dintr-o sursă de hrană externă sau din suplimente. Alte animale, precum vacile, caii, caprele, câinii, pisicile şi multe alte mamifere, produc vitamina C pe plan intern prin metabolizarea glucozei în vitamina C, în ficatul lor. Pauling dă un exemplu edificator: o capră mică produce, în mod automat, în interiorul propriului organism, 12 de grame de vitamina C, în medie, pe zi şi în perioade de stres poate urca până la 18 de grame pe zi. Se ştie că un organism nu produce mai mult decât îi este necesar! Deci, dacă o capră are nevoie de 12 grame pe zi, putem să ne închipuim câtă vitamina C îi este necesară unui om.

 Chiar Linus Pauling a luat, în mod regulat, 8-10 grame de vitamina C pe zi (câteodată chiar dublu), pentru foarte mulţi ani, şi el a murit la venerabila vârstă de 93 de ani.

 Strâns legat cu teoria ,,megaterapiei este argumentul că vitamina C are un număr mare de funcții diverse în organism: protecţie împotriva infecției şi, în special, răcelilor şi gripei, detoxifierea, funcţie cerebrală, metabolismul lipidic, creşterea longevităţii, întărirea imunităţii, protecţie în faţa stresului oxidativ, iar toate acestea necesită, în mod semnificativ, cantităţi mari de vitamina C.

 Şi, precum se ştie, Vitamina C fiind o vitamină solubilă în apă, excesul este rapid excretat prin urină şi nu există pericol de supradozare.

Vitamina C şi cancerul:

 La mijlocul anilor 70, Pauling a prezentat una din cele mai controversate afirmaţii ale sale legate de vitamina C. Dar şi una din cele mai utile pacienților! În colaborare cu chirurgul scoţian Ewan Cameron, el a început să scrie pe larg despre activitatea antitumorală a vitaminei C. Cameron şi Pauling au publicat rezultatele unui studiu clinic în care au arătat că o doză de 10 g pe zi de vitamina C a mărit de 4 ori timpul de supravieţuire la pacienţii cu cancer în faza terminală (Cameron and Pauling, 1976). Pauling a continuat să prezinte argumentele pentru eficacitatea unei doze mari de vitamina C în tratamentul cancerului, deşi alţi cercetători l-au criticat. O lucrare legată de această ,,luptă, dintre Pauling şi unii oamenii de ştiinţă americani, a apărut recent (Richards, 1991)

 De asemenea, capacitatea antioxidantă a vitaminei C şi acţiunea de neutralizare a radicalilor liberi contribuie, în mod cert, la prevenirea apariţiei cancerului. Cercetătorul G. Block a realizat 90 de studii în care a cercetat legătura dintre administrarea de vitamina C şi apariţia cancerului şi a concluzionat că vitamina C are un rol profilactic semnificativ (Block, 1991).

 În acest sens, studii ştiinţifice au demonstrat legătura directă între vitamina C şi nitrozaminele care induc cancerul. Există dovezi clare că vitamina C poate preveni formarea de nitrozamine cancerigene din nitrat şi poate reduce chiar efectul cancerigen manifestat de nitrozamine deja formate. S-a constatat, de exemplu, că o reducere a formării de nitrozamine, atribuite vitaminei C din citrice, poate fi un factor care contribuie la o incidenţă relativ scăzută a cancerului de intestin gros, în aşa-zisa "centură de citrice" (zonă geografică) a Statelor Unite (Lyko şi Hartmann, 1980) unde se produc şi se consumă multe citrice.

Opinia EFSA în ceea ce priveşte vitamina C:

 EFSA - European Food Safety Authority – autoritate europeană în domeniul suplimentelor alimentare, şi-a exprimat opinia ştiinţifică legată de vitamina C. Astfel, aceasta este considerată esenţială pentru primate, cobai şi peşti. În formele sale cunoscute ca acid ascorbic, ascorbat de sodiu, ascorbat de calciu, ascorbil palmitat, ascorbil fosfat de calciu şi sodiu sau ascorbil fosfat de sodiu, vitamina C este sigură pentru toate speciile animale.

 Vitamina C este implicată în sinteza colagenului şi în încorporarea fierului în feritină. Vitamina C este necesară în funcţionarea neutrofilelor şi în descreşterea glucorticoizilor din circulaţie. Vitamina C joacă un rol important în răspunsul imun. De asemenea, Vitamina C reduce tocoferolul oxidat (vitamina E) la forma sa activă în ficat.

Indicaţiile EFSA în ceea ce priveşte vitamina C:

 - Vitamina C contribuie la reducerea oboselii şi asteniei.

 - Vitamina C contribuie la menţinerea unor funcţii psihologice normale.

 - Vitamina C are un rol important în regenerarea formei reduse a vitaminei E.

 - Vitamina C are o contribuţie esenţială în menţinerea unui metabolism energetic ridicat.

 - Vitamina C menţine funcţionarea normală a sistemului imunitar.

 - Vitamina C protejează ADN-ul, proteinele şi lipidele de stresul şi distrugerile oxidative (radicalii liberi).

Ţinând cont de toate cele prezentate până acum, putem concluziona:

Acţiunile vitaminei C:

 - Vitamina C este antioxidantă şi antiinflamatoare.

 - Vitamina C intăreşte sistemul imunitar al organismului, conferindu-i rezistenţă în faţa infecţiilor şi diverselor afecţiuni imunitare precum răceală, gripă, bronşite, infecţii virale şi bacteriene.

 - Vitamina C protejează colesterolul “bun” de oxidare.

 - Vitamina C protejează inima şi sistemul cardiovascular de depunerea de colesterol ,,rău”.

 - Vitamina C detoxifică organismul de metale grele, pesticide şi alţi poluanţi.

 - Vitamina C reduce stresul mental şi asigură o funcţionare normală a creierului.

 - Vitamina C intăreşte vasele de sânge şi le menţine flexibilitatea.

 - Vitamina C intăreşte rezistenţa organismului la factori alergeni, având acţiune antihistaminică.

 - Vitamina C contribuie la funcţionarea normală a cortexului suprarenal şi a ovarelor.

 - Vitamina C intăreşte dinţii, oasele şi cartilagiile şi le menţine sănătoase.

 - Vitamina C stimulează funcţionarea normală a glandelor endocrine.

 - Vitamina C  promovează vindecarea rapidă a plăgilor.

 - Vitamina C  contribuie la formarea unor oase puternice şi sănătoase.

 - Vitamina C  imbunătăţeşte circulaţia sanguină.

Afecţiuni în care este indicată administrarea de vitamina C:

 - Astenie fizică şi psihică,

 - Infecţii virale diverse şi repetate: gripa, rinită, sinuzită, bronşite, pneumonie, dureri în gât, herpes, afte bucale şi infecţii microbiene, cum ar fi cistita, tuberculoza.

 - Boli infecţioase febrile, datorită acţiunii sale de secreţie de hormoni corticosuprarenali.

 - Cancer de diverse tipuri.

 - Alergii, astm, urticarie.

 - Artrită, reumatism.

 - Alcoolism şi tabagism, intoxicaţii cu metale grele, substanţe toxice, radiaţii.

 - Gingivite, parodontoză.

 - Afecţiuni cardiovasculare.

 - Afecţiuni oculare precum cataracta, glaucomul.

 - Depresii.

 - Diabet.

 - Piele aspră, uscată.

 - Vindecarea rănilor şi arsurilor.

 - Constipaţie, digestie proastă.

 - Scorbut.

 - Îmbunătăţeşte funcţia sexuală.

 - Psoriazis.

 - Methemoglobinemie, o tulburare de coagulare a sângelui.

 - Toxiinfecţie alimentară sau medicamentoasă.

 - Hipercolesterolemie.