Semnale care ne arată că organismul cere odihnă

 A avea un stil de viață prea activ și solicitant poate dezechilibra sistemul nervos și poate provoca simptome fizice. Odihna și somnul suficient sunt necesare pentru a ne recăpăta bunăstarea fizică și emoțională.

 Când nu ne odihnim suficient, simțim imediat că dispoziția și reflexele noastre suferă, dar sunt și alte procese invizibile care sunt afectate, precum sistemul imunitar, tensiunea arterială sau memoria. Cum se manifestă această lipsă de odihnă în organism?

 Există câteva simptome sau semnale de zi cu zi care ne pot avertiza că obiceiurile noastre de viață au dus la un dezechilibru nervos, cum ar fi: spatele cocoșat, picioarele strâns încrucișate, sprâncenele brăzdate, pumnii strânși, brațele încrucișate, buzele strânse, gâtul rigid, maxilarul încordat, problemele intestinale, gâfâitul, tusea nervoasă, durerile de spate, cefaleea sau căscatul continuu.

 Însă nici sentimentele continue de neputință, pierderea controlului, lipsa de motivație și energie, irascibilitatea, tergiversarea (lăsând mereu lucrurile pentru mai târziu), dificultăți de concentrare, proastă dispoziție, reacții extreme nu trebuie acceptate ca fiind normale.

 Dacă ne simțim identificați cu majoritatea acestor situații, cu siguranță obiceiurile noastre de viață ne-au condus la un dezechilibru al sistemului nervos care va trebui să fie corectat. Odihna permite organismului să se repare singur, să încetinească procesele oxidative, să recupereze energie. Odihna este la fel de naturală și necesară precum succesiunea dintre zi și noapte, iarnă și vară sau starea de veghe și somn.

De ce stresul duce la oboseală?

 Sistemul nervos este format din două părți: sistemul parasimpatic și sistemul simpatic, care afectează aceleași organe, dar cu efecte opuse.

 • Sistemul parasimpatic este preocupat de supraviețuirea pe termen lung, menținând fluxul sanguin, bătăile inimii și respirația într-un ritm lent și constant. Distribuie energia într-un mod regulat și echilibrat în tot corpul.

 • Sistemul simpatic ne pregătește să acționăm urgent și imediat, este cel care ne permite să ne confruntam cu amenințări în forma clasică de atac sau fugă. Energia pe care sistemul parasimpatic a acumulat-o, sistemul simpatic o pune imediat în slujba organelor și mușchilor care au nevoie de ea. Sângele pompează mai repede, respirația este din ce în ce mai scurtă, mușchii se încordează.

 Când ne confruntăm cu o situație stresantă, creierul stimulează glanda pituitară să elibereze un hormon numit ACTH; acesta face ca glandele suprarenale (glandele cu secreție internă situate deasupra rinichilor) să secrete hormonii legați de stres: adrenalina și cortizolul.

 • Adrenalina este responsabilă de creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Creste metabolismul macronutrienților (carbohidrati, proteine ​​și grăsimi) pentru a ne asigura energia necesară pentru a ieși din situația de urgență. Ca parte a acestui proces, organismul secretă aminoacizi și își epuizează rezervele de calciu și magneziu din mușchi.

 • Cortizolul ajută la eliberarea energiei și suprimă funcția normală a sistemului imunitar, astfel încât acesta să poată face față oricărei amenințări imediate. Acest lucru permite o mai bună apărare împotriva agenților patogeni accidentali, dar pe termen lung face organismul mai sensibil la bolile infecțioase.

Ce situații provoacă stres și oboseală?

 Situațiile care pot provoca stres variază de la pericol fizic, cum ar fi un accident de circulație, până la simple evenimente neplăcute cotidiene: ambuteiaje, certuri, așteptări la telefon, reclamații, suprasolicitarea muncii, etc.

 În mod normal, la sfârșitul situației specifice, organismul va reveni la starea sa normală, în care energia este distribuită și utilizată de sistemul parasimpatic.

 Dar dacă această situație continuă timp de săptămâni sau luni, este posibil ca organismul să nu revină la nivelurile precedente de energie. Dacă aceste situații se repetă prea des, organismul nu poate suporta dezechilibrul și ajunge la epuizare.

 Apoi atrage rezerve de unde poate: consumă vitaminele C, B, magneziu și zinc care sunt disponibile și crește riscul de oxidare celulară și boli asociate (cardiovasculare, cancer). Atât de mare poate fi prețul pentru dacă nu știm să ne oprim la timp și să ne odihnim profund.

 Ritmul actual de viață, cu jonglarea între muncă, viața socială și cea de familie, ne împinge spre acea activare în exces a sistemului simpatic. Dar cel mai mare impediment pentru a coborî din acel vagon este de obicei în noi înșine.

 Spunem că „nu avem timp”, dar de multe ori lăsăm secundele să scape înaintea imaginilor virtuale de la televizor, care înlocuiesc cele mai valoroase minute: a asculta liniștea, a medita, a privi un peisaj, a merge fără țintă sau a sta pur și simplu pe o terasă pentru a privi oamenii trecând.

De ce avem nevoie de odihnă?

 În timp ce dormim, nu ne hrănim și aparent suntem mai vulnerabili la pericol. Ce avantaj oferă somnul din punct de vedere biologic pentru supraviețuirea speciei? Pentru a răspunde la această întrebare, să vedem însă cum dormim.

 • Ciclul nostru de somn are loc în două etape; mai întâi etapa non-REM (Mișcarea rapidă a ochilor). În această perioadă creierul produce unde cerebrale mai lungi și mai lente.

 • Ulterior intrăm în faza REM, în care corpul este total relaxat (somn profund), dar, paradoxal, mintea este activă.

 • Majoritatea studiilor asupra proceselor pe care le desfășurăm în timpul somnului se concentrează pe această fază; dovezi ample au arătat că somnul REM este important pentru consolidarea amintirilor și pentru a extrage perspective și modele de comportament din experiențele de zi cu zi.

 • Fiziologic, depozitarea inițială a acestor episoade în hipocamp este transferată în cortexul cerebral. În același timp, amintirile unor episoade specifice sunt încorporate într-o cunoaștere mai generală numită memorie semantică, în care oamenii își amintesc datele fără a fi conștienți de modul în care le-au învățat.

 Am putea spune că de fiecare dată când dormim devenim mai înțelepți. Dar și faza non-REM își îndeplinește funcția. Genele sunt activate în această fază pentru a produce proteine ​​implicate în reglarea fină a conexiunilor sinaptice.

 În creierul nostru, fiecare acțiune, fiecare senzație și chiar fiecare gând și emoție provoacă un curent electric care leagă anumiți neuroni. Aceste conexiuni sau sinapse sunt foarte active în timpul zilei. În starea de veghe, creierul își petrece cea mai mare parte a energiei creând și menținându-le „pornite”.

 Cercetătorii au verificat că perioada non-REM permite ca această energie să fie readusă la un nivel minim și omogen în toate zonele creierului. Adică, menține homeostazia sinaptică, eliberând zonele supraîncărcate și creând din nou capacitate liberă pentru noi conexiuni a doua zi. Prin urmare, dacă nu am dormi, nu am putea învăța, gândi sau simți nimic nou.

 Unii cercetători cred că somnul ajută organismul să facă față consecințelor biochimice adverse ale activității metabolice zilnice. Animalele mici tind să aibă un metabolism mai rapid și, de asemenea, să doarmă mai mult. Un metabolism mai rapid produce mai mulți radicali liberi, care dăunează ADN-ului. Unele studii au descoperit daune oxidative semnificative cauzate de radicalii liberi în creierul șoarecilor de laborator lipsiți de somn, deducând astfel că somnul poate juca un rol protector împotriva procesului de oxidare.

 Alte studii leagă somnul de buna funcționare a sistemului imunitar, datorită producției hormonului melatonină, care stimulează eliminarea celulelor aflate în stare proastă. Sincronizat cu ciclurile de lumină și întuneric, nivelul melatoninei încep să crească după-amiaza, atinge vârful la culcare și scade din nou dimineața înainte de trezire.

 Lipsa somnului, pe de altă parte, a fost legată de obezitate crescută, depresie, boli cardiovasculare și diabet.

 În condiții normale, a dormi aproximativ opt ore pe zi ar trebui să fie suficient pentru a ne simți odihniți, pentru a preveni bolile și pentru a ne menține mintea organizată și gata să învețe în continuare. Dar experiența noastră indică faptul că de multe ori somnul nu este suficient pentru a obține odihna totală. De ce?

 Acumulăm oboseală fără să ne dăm seama, gândindu-ne că suntem mereu capabili să facem puțin mai mult, până când, surprinzător, vine o zi în care cel mai mic efort aparent sau eșecul cel mai neînsemnat ne copleșește și ne prăbușim.

 Dar avem avantajul de a ști când suntem la limita capacității noastre și de a spune „destul”. O limită pe care, de altfel, nu este obligatoriu să o atingem.