Ce este potasiul și care este rolul său?

Potasiul este mineralul care apare în cantitatea cea mai mare în organism după calciu și fosfor și apare întotdeauna asociat cu sodiul. Acest macromineral menține presiunea normală în interiorul și în exteriorul celulelor, reglează echilibrul de apă din organism, reduce efectele negative ale excesului de sodiu și participă la mecanismul de contracție și de relaxare a mușchilor (mai ales în cazul pacienților cardiaci). Un procent de 97% de potasiu se găsește la nivel intracelular, iar restul de 3% se găsește la nivel extracelular. Potasiul se găsește în alimente precum cereale, carne, legume, fructe și leguminoase. Aproximativ 90% din potasiul ingerat este absorbit în intestinul subțire și este eliminat prin urină. Consumul excesiv de cafea, ceai, alcool și/sau zahăr crește pierderea acestui mineral prin urină.

 Ca și consecință a dietelor stricte în calorii, a diareei, transpirațiilor abundente și a pierderilor excesive de minerale datorită folosirii diureticelor apare deficiența acestui mineral important din organism. Simptomele care indică absența acestui mineral sunt imediate și sunt următoarele: slăbiciune musculară, greață, vomă, iritabilitate și chiar ritm cardiac neregulat. În mod contrar, insuficiența renală și deshidratarea generează excese din acest macromineral în sânge. Doza zilnică recomandată de potasiu este de aproximativ 3,5 g/zi.

 Vă prezentăm în acest articol funcțiile potasiului în organism, sursele naturale de potasiu, precum și semnele și simptomele care indică o deficiență de potasiu.

Definiția extinsă a potasiului

 Potasiul este un mineral esențial din dieta noastră. Împreună cu sodiul și clorul aparține familiei electroliților. Termenul electrolit se referă la orice substanță care se disociază în ioni (particule cu încărcătură) când se dizolvă în apă și conduc electricitatea. Aproximativ 95% din potasiu se depozitează în celule, în timp ce sodiul și clorul se localizează în principal înafara acestora.

 Potasiul este cationul (ionul cu încărcătură pozitivă) cel mai abundent care se găsește în lichidul intracelular (în interiorul celulelor), în timp ce sodiul este principalul cation din lichidul extracelular. Potasiul este în special important pentru reglarea activității mușchilor și nervilor și se absoarbe cu ușurință în intestinul subțire.

 Aproximativ 90% din cantitatea de potasiu ingerat este eliminată prin urină, iar restul prin materiile fecale și transpirație. Hormonul numit aldosteron este cel care stimulează eliminarea potasiului prin rinichi, menținând nivelele normale ale acestuia în organism. Potasiul, împreună cu sodiul reglează echilibrul fluidelor și electroliților, datorită faptului că sunt cationii cei mai abundenți din lichidul intracelular și respectiv extracelular.

Funcțiile potasiului în organism

 Potasiul joacă un rol foarte important în organism, iar împreună cu sodiul, reglează echilibrul de apă și de acizi-baze din sânge și din țesuturi. Concentrațiile de potasiu sunt de 30 ori mai mari în interiorul celulelor, în timp ce concentrațiile de sodiu sunt de 10 ori mai scăzute. Această diferență de concentrații generează un gradient electrochimic cunoscut ca potențial de membrană. Acesta face ca sodiul să se deplaseze în interiorul celulei, potasiul să se deplaseze în exteriorul acesteia generând un potențial electric de membrană. Acest potențial electric ajută la generarea contracțiilor musculare, a impulsului nervos și la reglarea funcției cardiace.

 Multe enzime au nevoie de prezența potasiului pentru a se activa. Dintre acestea, enzima numită piruvat kinază este importantă pentru metabolismul hidraților de carbon. În acest mod, potasiul este implicat în depozitarea carbohidraților care acționează ca și combustibil pentru mușchi. Potasiul este de asemenea esențial în sinteza proteinelor și a acizilor nucleici.

Surse naturale de potasiu

 Alimentele cele mai bogate în potasiu sunt fructele și legumele, în special cele cu frunze verzi. Dintre fructe se remarcă bananele, strugurii, portocalele, stafidele, strugurii, portocalele, curmalele și pepenele galben. De asemenea, o bună cantitate de potasiu se găsește în legume, semințe și unele leguminoase. Fructele uscate precum migdalele, nucile, alunele de pădure, boabele de cacao, etc., sunt și ele o sursă importantă de potasiu. În următorul tabel se menționează cantitatea în miligrame (mg) de potasiu care se găsește într-o porție de alimente:

Deficiența de potasiu

 Se denumește hipokaliemie sau hipopotasemie tulburarea echilibrului hidroelectrolitic al organismului, care este caracterizată de nivele scăzute de potasiu din sânge. Există diferite cauze care determină o deficiență de potasiu, cum sunt următoarele:

• Un consum inadecvat de potasiu: în dietele scăzute în potasiu, este destul de rar să apară hipokaliemia. În mod normal aceasta apare în cazul persoanelor în vârstă care nu pot mesteca bine mâncarea din cauza unor probleme dentare sau care se alimentează într-un mod precar și dezechilibrat. De asemenea, carența de potasiu apare în cazul acelor persoane care primesc o nutriție parenterală (pe cale endovenoasă) pe o perioadă mai lungă de timp, în cazul în care suplimentarea cu potasiu este foarte redusă. De asemenea, persoanele care au tulburări alimentare precum anorexia și bulimia suferă de hipokaliemie, printre alte deficiențe.

• O pierdere excesivă de potasiu gastrointestinal: aceasta este asociată cu diaree, vomă severă și abuz de laxative.

• O pierdere urinară de potasiu cauzată de:

  • folosirea excesivă a diureticelor tiazidice sau osmotice

  • alte medicamente precum antibioticele (doze ridicate de penicilina G, carbenicilină, ampicilină), cisplatin (chimioterapie), bronhodilatatoare (teofilina), agenți beta-adrenergici (epinefrina)

  • lipsa de magneziu: deoarece magneziul este fundamental pentru menținerea adecvată a echilibrului sodiu-potasiu

  • alcaloza metabolică (tulburare cauzată de o creștere a alcalinității fluidelor din organism)

  • excesul de mineralocorticoizi endogeni: precum boala Cushing, stenoza arterei renale, tumori renale sau ale glandei adrenală sau hiperaldosteronism primar sau secundar, care cresc nivelele hormonului aldosteron (mineralocorticoid) și cauzează o pierdere excesivă a potasiului prin urină

  • excesul de mineralocorticoizi exogeni: datorită terapiei cu steroizi, a imunosupresiei (care este o inhibiție a reacțiilor excesive sau anormale ale sistemului imunitar) sau a unei tulburări la nivelul tubilor renali

  • defecte ereditare cu sindromul Bartter sau sindromul Gitelman

  • cetoacidoza diabetică: există o creștere a potasiului urinar din cauza asocierii unei diureze osmotică (creșterea frecvenței micțiunii) și a excreției corpilor cetonici

• alte cauze: transpirație excesivă, alcoolism, folosirea excesivă a insulinei și malnutriție

Semne și simptome ale deficienței de potasiu:

• Slăbiciune musculară și oboseală

• Crampe musculare

• Vomă și amețeli

• Confuzie

• Iritabilitate

• Constipație sau paralizie intestinală

• Dureri abdominale

• Palpitații sau aritmii cardiace

Dozele zilnice recomandate de potasiu

 În următorul tabel se indică consumul adecvat de potasiu conform Departamentului de Nutriție al IOM (Institute of Medicine: Institutul de Medicină) și al USDA (United States Department of Agriculture: Departamentul de Agricultură al Statelor Unite), atât pentru bebeluși, copii și adulți.

Vârstă	Bărbați(mg/zi)	Femei(mg/zi)
0-6 luni	400	400
între 7 luni și un an	700	700
1-3 ani	3000	3000
4-8 ani	3800	3800
9-13 ani	4500	4500
14-18 ani	4700	4700
19 ani și peste	4700	4700
În sarcină		4700
În alăptare		5100

Toxicitatea potasiului

 Se numește hiperkaliemie toxitatea cauzată de concentrațiile ridicate de potasiu seric (în plasmă). Hiperkaliemia apare atunci când consumul de potasiu depășește capacitatea pe care o au rinichii de a-l elimina prin urină. Cauzele hiperkaliemiei se datorează unui consum excesiv de potasiu, unei reduceri a eliminării de potasiu din corp sau când potasiul intracelular trece în spațiul extracelular. Cauza cel mai des întâlnită a hiperkaliemiei este o eliminare redusă a potasiului de către rinichi. Totuși, consumul excesiv de potasiu nu cauzează toxicitate în cazul persoanelor sănătoase. În mod normal, pentru ca să apară hiperkaliemie, pacientul prezintă diferite afecțiuni în același timp.

Cauzele toxicității potasiului

• consumul excesiv de potasiu: așa cum am menționat anterior, consumul excesiv de potasiu cauzează foarte rar hiperkaliemia, datorită faptului că mecanismele de eliminare renală sunt foarte eficiente. În general, un consum crescut de potasiu contribuie la apariția hiperkaliemiei în cazul persoanelor care au o eliminare renală deficitară dacă urmează de exemplu, diete cu un conținut scăzut de sodiu și un conținut ridicat de potasiu (săruri de potasiu) și dacă consumă suplimente alimentare cu potasiu, chiar și în cantități mici.

• excesul de aport de potasiu de origine endogenă: determinat de propriul organism, atunci când o distrugere a țesuturilor în mod acut și masiv eliberează celulele de o importantă cantitate de potasiu în mediul extracelular. Aceasta apare în cazul arsurilor, a strivirii membrelor, a hemolizei, sindromului de liză tumorală cauzat de chimioterapie și hemoragie digestivă severă.

• diminuarea eliminării potasiului: din cauza unei insuficiențe renale acute sau cronice, a bolii Addison, hiperaldosteronismului, transplantului renal, administrării de diuretice, ciclosporine, litiu, etc.

• redistribuirea trasncelulară a potasiului: aceasta apare în acidoză, în cazul exercițiilor musculare intense, a diabetului de tip I netratat, datorită unor medicamente (beta-blocanți, fluoruri, succinilcolină, cianuri) și a paraliziei periodice.

Manifestările clinice ale hiperkaliemiei:

• Slăbiciune musculară în membre

• Paralizie musculară temporară

• Amorțirea sau senzația de furnicături la nivelul membrelor

• Tulburări gastrointestinale și ulcerații cauzate de suplimentele cu potasiu

• Palpitații și aritmii cardiace