Cum apare plânsul?

 Acțiunea de a plânge este o altă funcție a creierului, deși este o funcție complexă care nu are un loc în creierul care o guvernează, ci este destul de difuză. În general, plângem în fața unei emoții cu o valență negativă, atunci când suferim și astfel începe un proces prin care, prin acțiunea plânsului, mușchii feței trebuie să se contracte (situație care depinde de activarea nervului facial) și de asemenea, trebuie să se contracte glandele lacrimale. "Există oameni care pot începe să plângă fără motiv pentru câteva minute", afirmă doctor Arias, specialist în neurologie. Și de asemenea, există și plânsul de fericire, în special în cazul ființelor mai sensibile și mai empatice atunci când în viața lor sau a persoanelor dragi se produc anumite evenimente fericite sau speciale.

Ce conțin lacrimile?

 Oamenii produc trei tipuri de lacrimi. Fiecare are o compoziție diferită, conform funcției pe care o realizează și de originea sa. Bazele sunt în principal proteine și permit menținerea ochilor umezi după fiecare clipire. Reflexele sunt declanșate de agenți externi, cum ar fi fumul sau vântul. Misiunea lacrimilor este de a proteja ochii împotriva iritației.
 În cele din urmă, lacrimile emoționale decurg ca răspuns la o serie de emoții și sunt ceea ce înțelegem atunci când spunem că plângem. Acestea conțin elemente neuromodulatoare (prolactină, hormoni adreno-corticotropici și leucină-enkefalină) care funcționează ca analgezice naturale.

 Lizozimul, o enzimă care este prezentă în lacrimi, joacă un rol esențial pentru oameni. Ea acționează ca o barieră bacteriostatică, deoarece modifică și anulează pereții bacteriilor. Prin urmare, la nivel fizic, plânsul este un mod foarte eficient și natural de combatere a acestor organisme și menținerea ochilor curați. De fapt, concluziile susțin că ajută chiar la protejarea substanțelor cum ar fi antraxul și depășirea rezistenței pe care au dezvoltat-o bacteriile la antibiotice.

Lacrimile au un efect calmant

 Plânsul ne ajută să ne relaxăm, să eliberăm emoțiile, dar ne permite și să schimbăm și să reducem o afecțiune subdiacentă mai profundă: episoadele de anxietate.
Acest lucru se datorează faptului că plânsul activează sistemul nervos parasimpatic (SNP), care este responsabil pentru menținerea sau asigurarea relaxării și odihnei organismului după un efort. La rândul său, activarea SNP-ului declanșează o serie de reacții în corpul nostru, care pot acționa asupra stresului și pot participa la reglarea metabolismului. În acest fel, contracarăm activarea sistemului nervos simpatic, ceea ce ne face să fim alerți și activi.

 Un studiu din anul 2014 a constatat că lacrimile emoționale eliberează două substanțe esențiale, astfel încât oamenii să se simtă bine, respectiv: oxitocină și endorfine. În acest fel, disconfortul nostru, fizic și emoțional, este ușurat, deoarece această izbucnire hormonală creează o senzație plăcută și de bunăstare profundă.
Uneori, după un plâns, râdem cu voce tare, păstrăm un zâmbet sau simțim o stare de relaxare. Acest lucru este posibil deoarece oxitocina și endorfinele eliberate în timpul plânsului contribuie, la rândul lor, la îmbunătățirea stării de spirit. Efectele lor relaxante, impactul pozitiv asupra stării de spirit și ameliorarea durerii pot ajuta oamenii să adoarmă mai bine și mai ușor.

Plânsul reduce anxietatea și stresul: un calmant natural

 Unul dintre cele mai bune beneficii ale plânsului este reducerea anxietății și a stresului. Am văzut deja că în acest mod expulzăm o serie de substanțe prin lacrimi. Astfel, atunci când plângem ca răspuns la stres, se eliberează o serie de substanțe chimice care sunt "cauza" aceluiași stres. Paradoxal, nu? De exemplu, când plângem, nivelurile de mangan scad; acesta este un mineral strâns legat de stările de anxietate, nervozitate sau agresivitate.

 De asemenea, în timpul plânsului eliminăm adrenalină și norepinefrină, două substanțe pe care le secretăm în cantități mai abundente în situații de stres sau pericol. Din acest motiv, după plâns, putem chiar să adormim.

 În mod normal, atunci când o persoană vede o altă persoană apropiată că plânge, empatizează cu aceasta. Empatia și compasiunea noastră ne determină să ne apropiem de cel iubit, care plânge și să interacționăm cu el cu o îmbrățișare sau cu câteva cuvinte. Plânsul este capabil să provoace empatie în alte persoane.

 Unii autori, cum ar fi Michael Trimble, spun că există o întreagă "știință a plânsului". Acest lucru ar putea explica, de exemplu, de ce unii oameni au mai multe șanse să plângă decât alții. Alți experți, cum ar fi Ad Vingerhoets, spun că numărul de ori pe care o altă persoană îl plânge depinde de două trăsături specifice de personalitate: empatie și nevrotismul.
În oricare dintre cazuri, cunoașterea mai bună a unei persoane este una dintre marile beneficii ale plânsului.

 Uneori, plânsul este considerat un semn de slăbiciune, când, în realitate, poate fi un semn al puterii emoționale. Lacrimile spun multe despre noi. Ele ne ajută să ne dăm seama care sunt slăbiciunile sau vulnerabilitățile noastre, când și cât de mult avem nevoie de ceilalți, ceea ce ne afectează mai mult sau mai puțin și nevoile noastre. În acest fel, putem să ne cunoaștem mai bine și aceasta devine o metodă de auto-descoperire personală.

 Din toate acestea, putem deduce că plânsul este bun pentru sănătatea noastră. Atunci când încercăm să ne oprim sau reprimăm lacrimile, blocăm curățarea emoțională de care avem nevoie atât de mult. Prin urmare, să nu simțim frică sau rușine pentru a ne exprima emoțiile pe care le simțim. Să ne eliberăm suferința, durerea sau bucuria!

 Plânsul, ca și râsul, este o exprimare emoțională și are o valoare importantă pentru comunicare, deoarece spunem lumii cum ne simțim; în ceea ce privește sănătatea, prin plâns exprimăm o emoție atunci când opțiunea de a nu face acest lucru nu ar fi sănătoasă. „Plânsul poate fi terapeutic, deoarece ameliorează tensiunile și, de asemenea, pentru că poate crește suportul social prin trezirea empatiei”, explică Antonio Cano, psiholog și profesor la Universitatea Complutense din Madrid.

 Prin urmare, potrivit expertului, plânsul are beneficii precum „ușurarea, expresia unei activări fiziologice emoționale care trebuie exprimată și empatie”.

 Plânsul poate ajuta la gestionarea emoțiilor, atât de mult încât uneori, chiar dacă nu vrem, nu putem evita plânsul, deoarece „exprimarea emoțională este mai mare decât voința”, afirmă specialistul. Acest lucru se datorează faptului că „avem două părți distincte în creierul nostru, o parte prefrontală, unde avem funcții executive și unde apreciem realitatea și luăm decizii și o parte foarte automată și involuntară, foarte inconștientă, care reglează o parte din emoții, amigdala”.

 Astfel, atunci când apare un pericol prima zonă care se activează este amigdala, nu cortexul prefrontal și înainte de a decide dacă suntem sau nu expuși riscului, reacționăm deja emoțional, deoarece este o modalitate mai rapidă de a ne salva, chiar și atunci când există contradicții între ceea ce gândim și ce decide amigdala să facă.

De ce bărbații plâng mai puțin?

 Pe lângă rolul jucat de moștenirea patriarhală și culturală, care poziționează bărbatul ca o ființă care nu ar trebui să plângă și să-l raporteze la un semn de slăbiciune, există și o explicație biologică. Potrivit lui Antonio Cano, „bărbații și femeile au o nevoie diferită de a plânge, deoarece femeile au un sistem hormonal diferit, diferențe biologice care facilitează exprimarea emoțională a femeilor”.

 Doctor Manuel Arias, neurolog și coordonator al grupului de științe umaniste al Societății Spaniole de Neurologie (SEN), subliniază că plânsul este „o funcție cerebrală destul de complexă și diferită între sexe”. Femeile plâng mai mult decât bărbații drept „o autoterapie care le permite să se calmeze, deoarece structura creierului nu este aceeași la femei ca la bărbați”. De fapt, alexitimia, incapacitatea de a exprima sentimente, apare mai frecvent la unii bărbați, confirmă doctor Arias.