Care sunt simptomele unei boli autoimune?

 În prezent, afecțiunile autoimune sunt în creștere. A acorda atenție anumitor simptome, comune acestor boli, ne va ajuta să le detectăm din timp. Afecțiunile autoimune sunt cauzate de un dezechilibru al sistemului imunitar.

 În loc să apere organismul, acesta atacă celulele și provoacă, printre alte simptome, oboseală sau tulburări de somn. În ultimele decenii, incidența bolilor autoimune s-a triplat. Cele mai frecvente sunt boli autoimune sunt: artrita reumatoidă, lupusul, scleroza multiplă, diabetul de tip I, psoriazisul și hipotiroidismul. Există mai mult de 80 de boli autoimune diferite. Dar există simptome care sunt comune tuturor bolilor autoimune și care ne pot indica faptul că organismul este dezechilibrat. Iată care sunt acestea:

 1. Majoritatea bolilor autoimune presupun o stare de oboseală intensă care nu are legătură cu efortul muscular. Apare de asemenea, de obicei și un sentiment de disconfort cronic și slăbiciune generalizată.
 2. Responsabile de tulburările de somn sunt citokinele, mesagerii care ajută la reglarea somnului. Acestea sunt produse în cantități mari în cazul unei inflamații în organism și induc apariția somnului.
 3. Astenia, anorexia și pierderea în greutate indică posibilitatea de a suferi de o boală autoimună.
 4. În special în cazul bolilor autoimune sistemice apar episoade de stări febrile.
 5. Modificările gastrointestinale nespecifice și schimbările în culoarea scaunului, forma și consistența materiilor fecale sunt de asemenea semnale de avertizare.

Cum se diagnostichează o boală autoimună?

 Odată ce boala autoimună este diagnosticată, medicul va decide tratamentul farmacologic adecvat. De obicei, se recomandă tratamentele cu corticosteroizi, imunosupresoare puternice (în cazul lupusului și a sclerozei multiple), cu efecte secundare potențial semnificative sau tratamente de substituție (insulină, în cazul diabetului, hormoni tiroidieni în cazul tiroiditei). Însă, toxicitatea ridicată a unora dintre aceste medicamente ne poate determina să căutăm și alte alternative.

 O lucrare publicată în revista Nature în anul 2016 vorbește despre cercetarea asupra nano-remediilor care acționează în mod specific asupra limfocitelor T. De asemenea, obiceiurile sănătoase pot ajuta pacienții să gestioneze boala: evitarea fumatului (în artrita reumatoidă, lupus, scleroză multiplă), a expunerii la soare (lupus) și menținerea unor niveluri adecvate de vitamina D (lupus, diabet zaharat, scleroză multiplă și artrita reumatoidă) pot ajuta în tratarea acestor boli.

 Puteți face mai mult decât să luați antiinflamatoare și corticosteroizi. De exemplu, medicina naturistă merge la posibilele origini ale tulburărilor autoimune. Afecțiunile autoimune apar atunci când sistemul imunitar atacă celulele sănătoase ale corpului ca și cum ar fi bacterii dăunătoare, viruși sau celule bolnave. Nu există o explicație clară despre motivul pentru care se întâmplă acest lucru, deși se știe că există o componentă ereditară și că femeile sunt mai afectate de bolile autoimune.

 Așa cum am menționa anterior, există mai mult de 80 de boli autoimune și diagnosticarea lor nu este adeseori ușoară. Cele mai cunoscute sunt diabetul de tip 1, boala celiacă și artrita reumatoidă, dar există și multe altele. Acestea pot afecta diferite organe și părți ale corpului și adesea simptomele inițiale sunt oboseală, dureri musculare și febră scăzută. Disconfortul apare de obicei în focare. Tratamentul medical convențional vizează reducerea inflamației prin corticosteroizi și alte medicamente care reduc răspunsul sistemului imunitar.

 Dr. Pedro Rodenas explică faptul că medicina naturopată are două teorii principale despre originea bolilor autoimune. Iată care sunt acestea:

1. Teoria instinctului alterat și a proteinelor animale

 O dietă dezechilibrată dăunează microbiomului intestinal, ceea ce mărește permeabilitatea intestinului și permite lanțurilor de aminoacizi (polipeptide) să intre în sânge în loc de aminoacizii liberi. Aceste polipeptide acționează ca antigeni și determină organismul să răspundă cu anticorpi. Dacă există o permeabilitate intestinală, cu cât sunt mai similare proteinele pe care le ingerăm, cu atât sunt mai antigenice.

 Proteina animală este foarte asemănătoare cu cea umană (de exemplu, 19 aminoacizi sunt aceiași și 1 se schimbă), iar provocarea este zilnică. De-a lungul anilor, corpul le poate confunda cu propriile sale proteine și le auto-degradează. Cele mai similare sunt cele ale mamiferelor, în special cele din carnea de porc și din produsele lactate. În schimb, proteinele vegetale nu prezintă riscul să fie confundată de organism. Prevenirea și tratarea bolilor autoimune presupun și o dietă vegană - fără proteine animale, pentru câteva luni, ani sau chiar permanent.

2. Teoria acumulării toxinelor

 O variantă a teoriei intestinului modificat și a proteinei animale este responsabilă pentru acumularea de substanțe străine (cataboliți de aditivi, conservanți, medicamente, reziduuri de proteine ale microorganismelor, inclusiv vaccinuri, etc.) în anumite țesuturi sau în membrana de bază a arterelor. Atunci când nu sunt eliminate, se generează un răspuns inflamator care atacă atât țesuturile, cât și aceste substanțe. Din acest motiv, acești factori antigenici trebuie evitați la maxim.