Ce sunt neurotransmițătorii și ce funcție îndeplinesc în creier?

 Neurotransmițătorii sunt substanțe chimice create de organism care transmit semnale (adică informații) de la un neuron la altul prin anumite puncte de contact numite sinapse. Când se întâmplă acest lucru, substanța chimică este eliberată de veziculele neuronului pre-sinaptic, traversează spațiul sinaptic și acționează schimbând potențialul de acțiune în neuronul post-sinaptic. Există diferite tipuri de neurotransmițători, fiecare având funcții diferite. De fapt, studiul acestei clase de substanțe este esențial pentru a înțelege modul în care funcționează mintea umană. În acest articol vom trece în revistă câteva dintre diferitele clase de neurotransmițători, considerate cele mai semnificative.

        Principalii neurotransmițători și funcțiile lor

 Lista neurotransmițătorilor cunoscuți a crescut din anul 1980, iar în prezent au fost cercetați peste 60. Acest lucru nu este neobișnuit, având în vedere complexitatea și versatilitatea creierului uman. Acest organ produce tot felul de procese mentale, de la gestionarea emoțiilor până la planificarea și crearea strategiilor, prin realizarea mișcărilor involuntare și folosirea limbajului. Toată această varietate de sarcini se află în sarcina multor neuroni care se coordonează între ei pentru a determina ca diferitele părți ale creierului să funcționeze într-un mod echilibrat și pentru aceasta este necesar ca aceștia să aibă un mod de comunicare capabil să se adapteze la multe situații.

 Utilizarea diferitelor tipuri de neurotransmițători permite reglarea în multe moduri diferite a felului în care este activat un grup sau altul de celule nervoase. De exemplu, o anumită ocazie poate necesita scăderea nivelului de serotonină și creșterea nivelului de dopamină, iar acest lucru va avea o anumită consecință asupra a ceea ce se întâmplă în mintea noastră.

 Astfel, existența unei largi varietăți de neurotransmițători permite sistemului nervos să aibă o gamă largă de comportamente, care este necesară pentru a se adapta unui mediu în continuă schimbare. Pe scurt, faptul că există mai mulți neurotransmițători implicați în funcționarea sistemului nervos (și receptorii corespunzători ai acestora în celulele nervoase) înseamnă că există o varietate de interacțiuni posibile între grupurile de neuroni. Dar care sunt cei mai importanți neurotransmițători din organismul uman și ce roluri îndeplinesc aceștia?

1. Serotonina

 Acest neurotransmițător este sintetizat din triptofan, un aminoacid care nu este creat de organism, deci trebuie să fie furnizat prin dietă. Serotonina (5-HT) este cunoscută în mod obișnuit ca fiind hormonul fericirii, deoarece nivelurile scăzute ale acestei substanțe sunt asociate cu depresia și obsesia. Pe lângă legătura directă cu starea de spirit, 5-HT îndeplinește diferite funcții în interiorul corpului, printre care se remarcă următoarele: rolul său fundamental în digestie, controlul temperaturii corpului, influența asupra dorinței sexuale sau rolul său în reglarea ciclului de somn-veghe. Prea multă serotonină poate provoca un set de simptome de o severitate variabilă.

2. Dopamina

 Dopamina este unul dintre cei mai cunoscuți neurotransmițători, deoarece este implicată în comportamente dependente și este cauza senzațiilor plăcute. Cu toate acestea, printre funcțiile sale regăsim și coordonarea anumitor mișcări musculare, reglarea memoriei, procesele cognitive asociate cu învățarea și luarea deciziilor.

3. Endorfinele

 Ați observat că după ce efectuați o alergare sau o sesiune de exerciții fizice vă simțiți mai bine, mai plini de viață și mai energici? Ei bine, acest lucru se datorează în principal endorfinelor, un medicament natural care este eliberat de corpul nostru și care produce un sentiment de plăcere și euforie. Unele dintre funcțiile cele mai importante ale endorfinelor sunt: promovarea calmului, îmbunătățirea stării de spirit, reducerea durerii, încetinirea procesului de îmbătrânire sau îmbunătățirea funcțiilor sistemului imunitar.

4. Adrenalina (epinefrina)

 Adrenalina este un neurotransmițător care declanșează mecanisme de supraviețuire, deoarece este asociat cu situații în care trebuie să fim atenți și activați, deoarece ne permite să reacționăm în situații stresante. Pe scurt, adrenalina îndeplinește atât funcții fiziologice (cum ar fi reglarea tensiunii arteriale sau ritmul respirator și dilatarea pupilelor), cât și psihologice (păstrându-ne în alertă și fiind mai sensibili la orice stimul exterior).

5. Noradrenalina (norepinefrina)

 Adrenalina este implicată în diferite funcții ale creierului și este legată de motivație, furie sau plăcere sexuală. Dezechilibrarea noradrenalinei este asociată cu depresia și cu anxietatea.

6. Glutamatul

 Glutamatul este cel mai important neurotransmițător excitator din sistemul nervos central. Este deosebit de important pentru memorie și recuperarea ei și este considerat mediatorul principal al informațiilor senzoriale, motorii, cognitive, emoționale. Cumva, glutamatul stimulează mai multe procese mentale de o importanță esențială. Cercetările afirmă că acest neurotransmițător este prezent în 80-90% din sinapsele creierului. Excesul de glutamat este toxic pentru neuroni și este legat de apariția bolilor precum epilepsia, accidentul vascular cerebral sau boala laterală amiotrofică.

7. GABA

 GABA (acidul gamma-aminobutiric) acționează ca un mesager inhibitor, deoarece încetinește acțiunea neurotransmițătorilor excitatori. GABA este distribuit pe scară largă în neuronii cortexului și contribuie la controlul aparatului motor și a celui vizual și reglează anxietatea, printre alte funcții corticale. Pe de altă parte, acesta este unul dintre tipurile de neurotransmițători care nu trec de bariera sânge-creier, deci trebuie sintetizat în creier. Mai exact, este generat din glutamat.

8. Acetilcolina

 Ca o curiozitate, acesta este primul neurotransmițător descoperit de către oamenii de știință. Acest lucru s-a întâmplat în anul 1921, iar descoperirea a avut loc datorită lui Otto Loewi, un biolog german care a câștigat premiul Nobel în 1936. Acetilcolina este distribuită pe scară largă prin sinapsele sistemului nervos central, dar se găsește și în sistemul nervos periferic. Unele dintre cele mai remarcabile funcții ale acestui neurotransmițător sunt: participă la stimularea mușchilor, la trecerea de la etapa de somn la cea de trezire și la procesele de memorie și asociere.

        Clasificarea neurotransmițătorilor

 Tipurile de neurotransmițători pot fi clasificate în următoarele categorii, fiecare cuprinzând mai multe substanțe, precum:

1. Aminele

 Sunt neurotransmițători care sunt derivați din aminoacizi diferiți, cum ar fi triptofanul. În acest grup se numără: noradrenalina, epinefrina, dopamina și serotonina.

2. Aminoacizii

 Spre deosebire de cele anterioare (care sunt derivate din aminoacizi diferiți), aceștia sunt aminoacizi. De exemplu: Glutamat, GABA, aspartat sau glicină.

3. Purinele

 Cercetările recente au indicat faptul că purine precum ATP-ul sau adenozina acționează de asemenea precum mesageri chimici.

4. Gazele

 Oxidul nitric este principalul neurotransmițător din acest grup.

5. Peptidele

 Peptidele sunt distribuite în întregul encefal, de exemplu: endorfinele, dinorfinele și tachininele.

6. Esterii

 În acest grup se regăsește acetilcolina.

Cum funcționează neurotransmițătorii?

 Nu trebuie să uităm faptul că, deși fiecare tip de neurotransmițător poate fi asociat cu anumite funcții din sistemul nervos (și, prin urmare, cu anumite efecte la nivel psihologic), nu este vorba despre elemente cu intenții și cu un obiectiv de urmat, astfel încât repercusiunile sale asupra noastră să fie pur circumstanțiale și să depindă de context.

 Cu alte cuvinte, neurotransmițătorii au efectele pe care le au deoarece corpul nostru a evoluat pentru a face acest schimb de substanțe care ne ajută să supraviețuim, permițând coordonarea diferitelor celule și organe ale corpului.

 Prin urmare, atunci când folosim medicamente care imită funcționarea acestor neurotransmițători, acestea au adeseori efecte secundare care pot fi chiar opuse efectului scontat, dacă interacționează în mod anormal cu substanțele care există deja în sistemul nostru nervos.

 Echilibrul menținut în funcționarea creierului nostru este oarecum fragil, iar neurotransmițătorii nu învață să își adapteze influența asupra noastră pentru a îndeplini ceea ce se presupune că este „funcția lor”; ar trebui să ne facem griji pentru asta. Pe de altă parte, reducerea comportamentului unei ființe umane la existența tipurilor de neurotransmițători înseamnă a cădea în eroarea reducționismului excesiv, deoarece comportamentul nu apare spontan din creier, ci apare din interacțiunea dintre ființa vie și mediul înconjurător.