De ce este atât de nocivă chimioterapia?

 Unul din motivele pentru care tratamentul convențional pentru a combate cancerul este un eșec total atât în Statele Unite cât și în multe alte țări este acela că se bazează pe chimioterapie.

 Medicamentele de chimioterapie sunt, prin natura lor, extrem de toxice și în general acționează contra capacității naturale a corpului pentru a combate cancerul, de exemplu, iar în loc să întărească sistemul imunitar îl slăbesc.

 Unul din cele mai mari inconveniente ale chimioterapiei este faptul că distruge și celulele sănătoase din corp împreună cu celulele canceroase, un “efect secundar” care de multe ori conduce la moarte accelerată și nu la vindecare.

 Ca rezultat, chimioterapia creează un tip de cancer rezistent la tratament și mult mai agresiv care cauzează multe daune în organism.

 S-a descoperit un mare număr de compuși naturali care prezintă un efect numit “toxicitate selectivă”, ceea ce înseamnă că aceștia sunt capabili să distrugă celulele canceroase și în același timp să nu dăuneze nici celulelor sănătoase și nici țesutului.

 Acest tip de tratament contra cancerului are un obiectiv clar și nu va avea ca rezultat moartea pacientului din cauza "daunelor colaterale” ale chimioterapiei, cauzate în corpul pacientului.

Bromelina din ananas distruge celulele canceroase fără să dăuneze organismului

 Unul dintre acești compuși naturali care pot fi de mare ajutor în cazul cancerului este bromelina, o enzimă care poate fi extrasă din tija de ananas. O cercetare publicată în revista Plana Medica a descoperit că bromelina este mult mai bună decât medicamentul folosit pentru chimioterapie numit 5-fluorauracil și utilizat pentru tratarea cancerului într-un studiu realizat pe animale. Cercetarea semnala următoarele:

 “Acest efect antitumoral (al bromelinei) a fost mult mai mare decât 5-FU (5-fluorouracil), a cărui indice de supraviețuire a fost de aproximativ 263%, în legătură cu grupul de control netratat”.

 Ceea ce face ca această descoperire să fie în mod particular impresionantă este faptul că bromelina nu a cauzat nicio daună animalelor. Din contră, medicamentul de chimioterapia 5-fluorauracil, are un istoric nu foarte de succes în ciuda faptului că a fost utilizat timp de 40 de ani.

 Așa cum a menționat publicația GreenMedInfo:

 “Ca o formă de fluorură unită cu acidul nucleic uracil foarte toxic, un component normal al ARN-ului, se presupune că medicamentul funcționează urmărind celulele divizate mai rapid - care include celulele canceroase, celulele intestinale sănătoase, foliculul pilos și celulele imunitare – tocmai de aceea inhibarea  (adică, otrăvirea) replicării enzimelor de ARN și sinteza ARN-ului…

 Când o persoană moare urmând tratamentul convențional contra cancerului este foarte ușor “să se învinuiască victima” și să se concluzioneze pur și simplu că în cazul acelui pacient cancerul era “rezistent la chimioterapie” sau “extrem de agresiv”, când realitatea este aceea că natura neselectivă a agentului chimiotoxic este cauza reală a morții.”

 Citotoxicitatea selectivă este o proprietate care se întâlnește doar în cazul compușilor naturali, niciun medicament de chimioterapie dezvoltat până în acest moment nu este capabil să producă acest efect. Pe lângă bromelina, alte exemple de compuși naturali care s-a descoperit că distrug celulele canceroase fără însă să deterioreze celulele sănătoase sunt:

•  Vitamina C: Doctorul Ronald Hunninghake a finalizat un proiect de cercetare numit RECNAC și care a durat 15 ani. Cercetarea sa asupra culturilor de celule a demonstrat că vitamina C este un citotoxic selectiv contra celulelor canceroase.
•  Curcumina (Extractul de turmeric): Dintre toate substanțele naturale care există și care combat cancerul, acest condiment este cel care a fost cel mai mult studiat datorită citotoxicității sale selective. Trebuie să subliniem aici faptul că, într-un studiu publicat în anul 2011 în Journal of Nutricional Biochemistry (Revista de biochimie nutrițională), în cazul cobailor cărora li s-a administrat curcumină, care este principalul polifenol din turmeric, s-a înregistrat o reducere a tumorilor cerebrale induse în mod experimental la 9 din 11 cobai tratați, observându-se că curcumina nu a afectat viabilitatea celulelor cerebrale “ceea ce sugerează faptul că curcumina se îndreaptă în mod selectiv către celulele transformate (canceroase).”
•  Extractul de vânătă: Glucozidele solasodina ramnosil (BEC), care este numele care se dă extractelor de plante din familia solanaceelor precum vinetele, roșiile, cartofii, ardeii au impact doar asupra celulelor canceroase, neacționând asupra celulelor normale.
  
  Un exemplu în acest sens poate fi crema din extract de vânătă care se pare că este în mod particular utilă pentru tratarea cancerului de piel. Doctorul Bill E. Cham, unul din principalii cercetători din acest domeniu, explică:

 “Modul de a acționa al SRG (glicoalcaloizi glucozide solasodina ramnosil BEC) este diferit de orice alt a agent antineoplastic (antitumoral) actual. Receptorii specifici din grupele autonome prezente doar în celulele canceroase sunt primul pas dintre evenimentele care conduc la apoptoza celulelor canceroase, iar acest lucru ar putea explica de ce în timpul tratamentului se elimină celulele canceroase care sunt înlocuite cu celule normale fără să se formeze țesut de cicatrizare.”

Cum pot enzimele să ajute în tratarea cancerului?

 Bromelina este o enzimă proteolitică (o enzimă care digeră proteine). Într-un studiu publicat în revista Planta Medica (Plantele medicinale), bromelina a fost injectată direct în cavitatea abdominală. A determina ca enzimele care se găsesc în tractul digestiv să se îndrepte către fluxul sanguin nu este atât de ușor precum pare, deoarece enzimele sunt extrem de susceptibile la denaturare și au nevoie de ajutor pentru a supraviețui într-un mediu foarte acid precum stomacul.

 De multe ori li se oferă acestor enzime un “strat intestinal” pentru a le ajuta să supraviețuiască pe traseul către tractul digestiv.

 Iar apoi, mai există și problema absorbției. Timp de aproape 100 de ani, dogmele medicale au insistat că enzimele care se iau pe cale orală erau prea mari pentru a trece prin peretele tractului digestiv.

 Totuși, în prezent există noi cercetări care semnalizează că de fapt enzimele pot trece prin tractul intestinal și ajunge în fluxul sanguin și sistemul limfatic, de unde pot ajuta în mod specific întregul corp … acesta este cu siguranță unul din misterele științei medicale.

 Acum că știm că acest lucru este posibil, enzimele sistemice orale au fost utilizate pentru tratarea problemelor de sănătate care includ atât leziuni cauzate de sport cât și artrită, boli cardiace și cancer, în particular în țările europene.

Cancerul este rezultatul unei diminuări a nivelului de enzime pancreatice?

 Această folosire sistemică a enzimelor începe să prindă contur și în Statele Unite, însă enzimele pentru tratarea cancerului au fost descoperite în 1911 odată cu studiul intitulat: Tratamentul cu enzime pentru cancer și bazele sale științifice de John Beard. Acesta considera că cancerul era rezultatul unei diminuări a enzimelor pancreatice, ceea ce altera răspunsul imunologic normal. Un alt studiu realizat în 1999 sugerează faptul că acest autor s-ar putea să aibă dreptate cu afirmațiile sale.

 Zece pacienți cu cancer de pancreas inoperabil au fost tratați cu doze mari de enzime pancreatice orale (împreună cu un regim de detoxifiere și o alimentație organică), iar ratele de supraviețuire au fost de 3 până la 4 ori mai mari decât acelea ale pacienților care au primit un tratament convențional.

 Enzimele proteolitice pot fi folosite cu succes pentru tratarea cancerului deoarece ajută la restaurarea echilibrului sistemului imunitar. Doctorul Nick Gonzalez din orașul New York, Statele Unite, a realizat de asemenea multe studii despre utilizarea enzimelor pentru tratarea cancerului și a scris o carte pe această temă.

Câteva dintre modalitățile în care enzimele proteolitice pot ajuta la combaterea cancerului, sunt următoarele:

• Enzimele proteolitice cresc citokinele, în particular interferonul și factorul de necroză tumorală, care sunt doi “luptători” extrem de importanți și care distrug celulele canceroase (“Citokinele sunt molecule de natură proteică ce transmit informații între celule diferite. Au rolul important de a transmite informații între celulele sistemului imun - leucocitele. Citokinele intervin și în mecanismele inflamației și în apărarea contra agenților infecțioși, în apărarea antitumorală”, conform Wikipedia);
• Enzimele proteolitice diminuează inflamația din corp;
• Enzimele proteolitice dizolvă fibrina: celulele canceroase se ascund sub stratul de fibrină pentru a nu fi detectate. Odată ce celulele canceroase devin vizibile, pot fi detectate și atacate de sistemul imunitar. Se consideră că fibrina face ca celulele canceroase să se unească, ceea ce crește probabilitatea apariției metastazelor;
• Mai multe studii germane au demonstrat că enzimele sistemice amplifică puterea celulelor macrofage și a celulelor natural killers (NK) de 12 ori.

 Cele mai multe enzime se obțin (sau ar trebui să se obțină) din alimentele pe care le consumăm - în particular, din alimentele crude. Acestea ajută în mod direct procesul digestiv. Cu cât consumați mai multe alimente crude, cu atât corpul va trebui să producă enzimele de care are nevoie, nu doar pentru digestie, cât și pentru menținerea unei sănătăți optime în general. Dacă nu utilizați enzime pentru digestie, atunci acestea vor fi disponibile în organism pentru a ajuta în alte procese fiziologice foarte importante.

 Acesta este unul din motivele pentru care este atât de important să avem o alimentație bogată în alimente crude, proaspete și preferabil organice. În acest sens sunt de mare folos și sucurile extrase în casă din legume și fructe proaspete (nu recurgeți la cele din comerț pentru că nu au aceleași efecte), de exemplu consumând în mod regulat suc de ananas obținut din ananas proaspăt veți avea mai mulți nutrienți și enzime în corp. În cazul în care utilizați suplimente de enzime, este crucial ca, pentru ca enzimele să fie folosite în mod sistemic, să le consumați întotdeauna pe stomacul gol. Dacă nu veți proceda astfel, corpul le va folosi pentru digerarea alimentelor, în loc să fie absorbite în sânge și să acționeze acolo.