Luteina și zeaxantina: ce știm despre nutrienții care se acumulează în retină

Când vorbim despre alimentație și sănătatea ochilor, doi compuși apar din ce în ce mai des în literatura științifică: luteina și zeaxantina. Sunt pigmenți naturali din familia carotenoizilor, produși de plante și prezenți mai ales în legumele cu frunze verzi și în unele alimente galbene sau portocalii.

Particularitatea lor este însă remarcabilă. După ce ajung în organism, luteina și zeaxantina se concentrează în anumite structuri ale ochiului, inclusiv în retină și cristalin. Acești carotenoizi sunt prezenți în retină și participă la absorbția unei părți din lumina cu energie ridicată și la mecanismele antioxidante locale.

Aceasta nu înseamnă că luteina sau zeaxantina „vindecă vederea” și nici că suplimentarea este necesară tuturor. Cercetările oferă însă un motiv foarte bun pentru a privi mai atent relația dintre alimentație și sănătatea oculară.

Ce sunt luteina și zeaxantina?

Carotenoizii reprezintă o familie mare de pigmenți vegetali. Beta-carotenul, luteina și zeaxantina fac parte din această familie, dar organismul nu îi utilizează în același mod.

Beta-carotenul poate fi transformat în vitamina A. Luteina și zeaxantina au o altă particularitate: se acumulează în țesuturile oculare, inclusiv în zona retinei responsabilă de vederea centrală.

Macula este o regiune foarte mică din centrul retinei, dar este esențială pentru activități precum cititul, recunoașterea fețelor sau observarea detaliilor fine. Tocmai aici se concentrează acești pigmenți.

De unde obținem luteină și zeaxantină?

Cele mai bune surse alimentare sunt, în general, vegetalele intens colorate. Legumele cu frunze verde-închis — precum spanacul și kale — sunt surse importante, iar carotenoizii se găsesc și în porumb, ardei, broccoli și alte legume.

Pentru sănătatea ochilor este recomandată, ca parte a unui stil de viață echilibrat, o alimentație bogată în legume cu frunze verde-închis și, pentru cei care consumă pește, includerea surselor alimentare de acizi grași omega-3.

Ouăle reprezintă o altă sursă alimentară de luteină și zeaxantină. Cantitatea absolută poate fi mai mică decât în unele vegetale, însă gălbenușul conține acești carotenoizi într-o matrice alimentară bogată în lipide.

Important este modelul alimentar în ansamblu. O farfurie variată, cu legume verzi, galbene și portocalii, oferă nu doar luteină și zeaxantină, ci și vitamine, minerale, fibre și numeroși alți compuși bioactivi.

Ce a descoperit marele studiu AREDS2?

Una dintre cele mai importante cercetări privind nutriția și sănătatea oculară este Age-Related Eye Disease Study 2 – AREDS2, coordonată de National Eye Institute din cadrul National Institutes of Health (NIH).

Studiul a inclus peste 4.000 de persoane cu vârste între 50 și 85 de ani, care aveau anumite forme de degenerescență maculară legată de vârstă. Cercetătorii au studiat o formulă nutrițională ce includea vitamina C, vitamina E, zinc și cupru și au analizat, printre altele, înlocuirea beta-carotenului cu 10 mg luteină și 2 mg zeaxantină.

Rezultatele necesită însă o interpretare atentă.

Adăugarea luteinei și zeaxantinei la formula inițială nu a produs un beneficiu suplimentar general în obiectivul principal al studiului. În anumite analize, însă, formula în care luteina și zeaxantina au înlocuit beta-carotenul a avut avantaje, inclusiv pentru participanții cu un aport alimentar inițial redus al acestor carotenoizi.

Urmărirea pe termen lung a participanților a consolidat alegerea luteinei și zeaxantinei în locul beta-carotenului în formula AREDS2.

O precizare esențială: AREDS2 nu este un supliment „pentru toată lumea”

Rezultatele AREDS2 sunt uneori prezentate pe internet ca dovadă că oricine ar trebui să ia suplimente pentru ochi. Studiul nu spune acest lucru.

Participanții aveau forme specifice de degenerescență maculară legată de vârstă. Datele studiilor AREDS nu au demonstrat beneficii similare pentru persoanele fără această afecțiune sau aflate în stadii precoce.

Prin urmare, o formulă AREDS2 nu trebuie confundată cu un supliment general pentru menținerea vederii și nici utilizată pentru autotratarea unei probleme oculare.

De ce a fost eliminat beta-carotenul din formula AREDS2?

Aceasta este una dintre cele mai interesante concluzii practice ale studiului.

Cercetările anterioare arătaseră că suplimentarea cu beta-caroten poate crește riscul de cancer pulmonar la fumători. În urmărirea AREDS2, foștii fumători care primiseră formula cu beta-caroten au prezentat, de asemenea, o incidență mai mare a cancerului pulmonar. Luteina și zeaxantina nu au fost asociate cu același risc.

Este un exemplu foarte bun pentru motivul pentru care un nutrient nu trebuie considerat automat benefic doar pentru că este „natural”. Doza, combinația, persoana și contextul contează.

Zincul și vederea normală

Un alt nutrient interesant pentru sănătatea oculară este zincul. În Uniunea Europeană este autorizată mențiunea că zincul contribuie la menținerea vederii normale, atunci când alimentul sau suplimentul îndeplinește condițiile prevăzute pentru utilizarea acestei mențiuni.

Zincul nu trebuie însă prezentat ca tratament pentru afecțiuni ale ochilor. Formula AREDS2, de exemplu, utilizează doze specifice într-o populație atent selectată și trebuie separată de suplimentarea obișnuită.

Pentru informații despre produsele din această grupă poate fi consultată categoria Vitamine și minerale, unde se află și Zinc Natural 25 mg.

Alimentația rămâne punctul de plecare

Studiile asupra suplimentelor sunt interesante, dar nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere elementele de bază.

Pentru menținerea sănătății ochilor contează alimentația echilibrată, activitatea fizică, evitarea fumatului și monitorizarea periodică a vederii. Fumatul este asociat cu un risc mai mare pentru mai multe afecțiuni oculare.

O alimentație variată poate include regulat spanac, kale și alte frunze verzi, broccoli, ardei, porumb, ouă și, pentru cei care consumă pește, surse de acizi grași omega-3.

În acest context, suplimentele trebuie privite ca ceea ce sunt: completări ale alimentației în situațiile în care sunt potrivite, nu înlocuitori ai unei diete echilibrate și nici tratamente universale pentru problemele de vedere.

Când este mai important consultul oftalmologic decât suplimentul

Scăderea vederii, deformarea liniilor drepte, apariția unei pete în câmpul vizual, vederea încețoșată persistentă, fulgerele luminoase sau apariția bruscă a numeroase „musculițe” nu sunt motive pentru a experimenta cu suplimente.

Sunt motive pentru evaluare oftalmologică.

Același principiu este valabil și odată cu înaintarea în vârstă: nutriția poate contribui la menținerea sănătății generale și oculare, dar nu înlocuiește examinarea ochilor și diagnosticul precoce.

Luteina și zeaxantina ilustrează foarte bine relația dintre nutriție și organism: doi pigmenți proveniți în principal din plante ajung să se concentreze tocmai în țesuturile care ne permit să percepem lumea în detaliu.

Cercetarea continuă să clarifice cât de mult putem influența sănătatea oculară prin alimentație și când intervențiile nutriționale specifice sunt cu adevărat justificate.